Ricardo Darin, banii si cliseele legate de mexicani

Am primit un link către o emisiune televizată din Argentina și am fost bucuroasă să constat că afecțiunea mea pentru actorul argentinian Ricardo Darín nu are nimic de a face cu multitudinea de reclame în care l-am văzut grație sutelor de televiziuni latino-americane la care am avut acces în Mexic.

Ce m-a atras pe lângă alte teme abordate (v-am făcut o sinteză): gazda emisiunii, Fantino, îl întreabă cu ingenuitatea de care vrea să dea dovadă jurnalistul care lucrează doar pentru publicul cu inimă mare, dacă e adevărat că a refuzat să joace într-un film regizat de Tony Scott la Hollywood.  

Cred că e vorba de The Counselor, în care Javier Bardem n-a avut nicio problemă să joace, doar nu e latino-american.)

Răspunsul care m-a dat gata:

 

-Trebuia să fiu un traficant de droguri mexican. L-am întrebat pe producător de ce latino-americanii trebuie să o facă mereu pe narcotraficanții, dacă cei care consumă cel mai mult la nivel global sunt tocmai puțintel mai la nord. Răspunsul pe care l-am primit m-a deranjat atât de tare încât am spus că cel mai corect lucru ar fi fost să nu filmez. Mi-a zis: „Atunci e o problemă legată de bani, spuneți cât doriți mai mult și vă plătim. Spuneți o cifră.” Așadar, pentru ei nu există alte criterii decât cele legate de bani, m-am făcut înțeles?

-Păi nu prea.
-Cum nu? Ești un tip deștept, sigur înțelegi despre ce vorbesc.
-Păi ai fi putut câștiga mai mulți bani.
-Mai mulți bani? Să fiu milionar? Pentru ce?
-Cum pentru ce? Ca să fii fericit!
-Fericit cu mai mulți bani? Despre ce vorbești?
-Bine, toți am vrea mai mulți bani și să fim fericiți.

(...)

-Eu am bani, am o mașină de clasă. Mănânc ce vreau eu și pot să fac un duș cald de două ori pe zi. Ai idee câtă lume poate să-și permită asta? Puțină lume. Nu mă consider un actor excelent, mereu spun că am avut un car de noroc, mă înțelegi? În capitalismul ăsta sălbatic eu sunt un tip foarte norocos. Sunt un privilegiat între milioane de persoane, și mai am și norocul să văd asta, căruia în continuare nu-i vine să creadă când își vede extrasul de cont. Mă văd din exterior și îmi spun „La naiba, nebunule, uite ce noroc ai avut!”.

PS: dacă vă uitați două secunde, nu mai mult, la gazda emisiunii, o să înțelegeți de ce se spune că argentinienii sunt niște italieni care vorbesc spaniola, ar vrea să fie niște francezi și se îmbracă precum englezii.