Valls, nervi si Paolo Conte

Pentru ca nu am toate tiglele pe castel, imediat aterizata mai la nord am fugit la tren. In vagon, eu si trei alte persoane, fiecare in linistea lui.

Pana ce pe usa pe care scrie pe ambele parti Accesul interzis apare ea cu fustele si boxa ei pe roate din care ies manele, ca doar nu Lully.

Le asculta
cica in surdina. 

Caut ingrozita in telefon o alta sursa de zgomot. 2 minute de Prokofiev, ce ar fi jazzul fara el? Si alte doua inregistrate pe furis in timp ce eu cantam cu foc Genova per noi (Paolo Conte). In bucla. 

La gara de nord se cara. Peste doua alte statii ies si eu la suprafata.

Sena, Notre Dame si un soare cum zau daca asteptam de sub marea de vata de zahar cum niciodata
n- am mai vazut pe ceriu. 

Compensatie.

Valls, te tii de cuvant sau de discursuri?