Rezumatul cultural al ultimelor săptămâni

Unde rămăsesem? La aburi! Și înainte? La Paris.

La Musee d'Orsay era expoziția Masculin. O coadă imensă la care, dacă vă amintiți că mă durea genunchiul, n-am stat.

Nu-i nimic, am suferit cu drag cam 45 de minute în față la Hotel de Ville. Doar nu era să pierd expoziția lui Brassaï: Pour l'amour de Paris.

Intrat, privit, oftat (Oare cum era atunci?  Woody Allen, ai făcut un film, dar mașinăria întorsului în timp când o scoți la vânzare?)

Ieșit la ora prânzului. Fuga în Marais, intrat în
prima „clătitărie” pe care am considerat-o OK din cele propuse de Foursquare (zău dacă nu e bună aplicația asta! Dacă aveți telefoane deștepte și umblați de colo colo nu strică să o descărcați!) 

 

Mâncat și galetă (o clătită din făină de hrișcă cu umplutură sărată) și clătită cu piure de castane (mă repet de fiecare dată, dar ce bune sunt!), băut cidru, ieșit, virat la stânga, admirat niște partituri  din vitrina unei cofetării, ajuns în Place de Vosges, șezut pe bancă în razele timide ale soarelui, privit în stânga și în dreapta.

Duminică, la Orașul arhitecturii , la expoziția 1925, quand l'Art Déco séduit le monde (1925, când Art Déco a sedus lumea).

1925, quand l'Art Déco séduit le monde de Cite-architecture

Zic că am mers pregătită:

La Roma, în schimb, Festivalul Baroc e în plină desfășurare. După cele trei concerte la care am asistat, nici nu  mai știu unde aș vrea să opresc mașina timpului.

Duminică am fost și la Stâlpii societății,  în regia și cu participarea lui Gabriele Lavia, considerat cel mai mare actor de teatru al momentului, în Italia. Asta după ce luna trecută văzusem Hedda Gabler montată de Thomas Ostermeyer la teatrul berlinez Schaubühne. Ibsen, Ibsen!

Și tot săptămânile trecute am văzut o expoziție despre Tezaurul din Napoli: niște exemplare prețioase în toate sensurile cuvântului, împrumutate de la Muzeul Sfântului Gennaro din orașul campan care acum două sute de ani era capitală de regat și al treila oraș ca mărime din Europa (ca să vă faceți o idee despre ce bogății ascunse sau nu sunt la Napoli).

Mai am vreo 3 concerte în plan, pe anul ăsta, dintre care unul în care cânt și eu de zor și o expoziție: vizavi de expoziția Tezaurul din Napoli, pe Via del Corso, Modigliani, Soutine și artiștii blestemați.

Vă salut și revin și cu povești cu oameni normali. Nici n-o să credeți de ce e capabil un individ pe nume Davide!

Ați văzut ce cartolină am trimis la Viena, nu?