bezele cu sânge de porc, educații sentimental-culinare și alte poveștide prin bucatarie

Iute ca focul e ardeiul, dar cât de iute e fiecare fel în parte?
Am găsit aici un desen cu indicații. 

Păcat că ultimul paragraf al articolului aproape că spune să mâncăm noi tot felul de ardei iuți ca să ne facem singuri un infografic personal.

În Spania, cu ani în urmă, Adina Rosetti (o știți din Dilema Veche, din răposatul Time Out, de la Elle, sau pentru că e autoarea romanului Deadline) a cerut odată la un restaurant niște creveţi cu sos pil-pil (îi plăcea cum sună) şi a primit cea-mai-cumplit-de-picantă-mâncare de care i-a fost imposibil să  se atingă. Citiți pe larg Educația sentimental-culinară aici. 

La final, notați, vă rog, rețeta asta: 

70 g sânge de porc
30 g zahăr tos
30 g zahăr pudră.

Amestecați vârtos, puneți la cuptor pe o foaie de hârtie. Bezele. Că prea e alergică lumea la ouă!
Rețeta e de pe Nordic Food Lab, dintr-un articol al cărui autor se plânge că europenii au cam uitat de ingredientul sânge.

Bathory. Mi-e rău.

Apropo: sunt răcită. Nu m-a contaminat nepoțelul meu simpatic care îmi tușea în față (până să învețe să o facă în cot), n- am răcit de la drumurile cu avionul din ultimele zile, dar m-au doborât două călătorii cu metroul aglomerat din Roma. A fost nebunie, luni: au început reducerile de prețuri, noi am mers la Cinecittà (o să vă povestesc zilele următoare ce și cum) unde nu ajungi decât cu metroul sau cu mașina, după ce faci vreo 30 de km pe șoseaua de centură. La întoarcere, anunțurile din megafoanele subterane le cereau călătorilor să evite stațiile din centru. 

Criză, sărăcie!