Așa cum vă povesteam ieri, în drum spre casă după ce am aflat cine îi supraveghează pe turiștii care intră în Pantheon, am trecut pe lângă vitrina păpușii descumpănite.
O mamă gatsbyană își strânge la piept odorul, cu un înger placid la picioare.
La umbra unor bomboniere pe care poate le știți din dățile trecute.
Dacă nu erau prietenii mei, zău dacă îmi cădea fisa: alba-neagra are niște strămoși aurii.
Oare o mai ține minte cineva pe păpușa descumpănită? Totul s-a schimbat în jurul ei!
Săgetătorul cel kitsch a dispărut, icoana a coborât, un carusel și un pehlivan care nu e Carlos Gardel, o fi cineva cunoscut? Surâsul încălzește atmosfera altădată misterioasă.
Avionul din centru-stânga e o minune.
Săgetătorul cel kitsch a dispărut, icoana a coborât, un carusel și un pehlivan care nu e Carlos Gardel, o fi cineva cunoscut? Surâsul încălzește atmosfera altădată misterioasă.
Avionul din centru-stânga e o minune.
Surpriza cea mare e alta: pentru prima oară în doi ani de când tot trec pe lângă Eclecctica (lângă Colonna Antonina, dacă treceți prin Roma și doriți să salutați toate aceste personaje) ușa magazinului era deschisă.
Emoție! Atât de mare încât mi-am spus că trebuie să o drămuiesc.
N-am intrat și nu-mi pare rău. Un prim pas a fost făcut. Iar înăuntru se află o lume și mai spectaculoasă decât lasă să se creadă vitrina.
Emoție! Atât de mare încât mi-am spus că trebuie să o drămuiesc.
N-am intrat și nu-mi pare rău. Un prim pas a fost făcut. Iar înăuntru se află o lume și mai spectaculoasă decât lasă să se creadă vitrina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!