Prajitureli

Cum în câteva ore am niște oaspeți la un faiv-ă-clock (ei știu eu cum se scrie dar tare îmi mai place scris așa! Și pulovăr îmi place!) am tot răscolit internetul după niște rețete. 

Am ajuns la meniurile din ceaiurile descrise lui Jane Austen, am încercat să vizualizez ceaiurile acelea (nedansante!), am dat click și pe niște pagini românești (jos!) și am constatat următoarele:

-bombonelele colorate fac încă senzație presărate pe prăjituri.

-adjectivul „ieftin” însoțește rețetele cu cele mai multe accesări

-sunt catalogate drept elegante niște deserturi cu care eu nu m-aș lăuda decât dacă aș fi pe la '46 și am reușit să-mi procur de mâncare

-ca și în vestimentație, și în alimentație less is more (puțin e mai bine, traducere și adaptare), dar lumea nu vrea să creadă asta.

M-a îngrozit un lucru (nu râdeți, lumea se poate speria și la asemenea detalii): pe o pagina românească o tanti folosea forme pentru dulciuri ca să taie saleurile (inimioare, steluțe, animăluțe) și forme de covrigei pentru niște dulciuri scăldate în ciocolată. Forma, fondul, clișeele din capul meu. Știu, și biscuiții numiți danezi la cutie sunt în formă de covrigei și sunt dulci. 

Din mâinile mele n-o să iasă niciodată așa ceva!

Dacă tot sunt pusă pe criticat, să o înfierez și pe mama. Adică face ea Oul lui Columb al lui Păstorel, face cremșnituri în straturi, cozonaci de un metru, una, alta și s-a apucat, sub influența negativă a internetului pe care îl consultă destul de des, să facă un tort despre care Prințul Harry al Marii Britanii povestea că i-l făcea bunica lui. Regina! Cât de mult o fi stând la bucătărie cu tot personalul care o slujește? Cât să spună că un banal salam de biscuiți e tort! A ajuns tort de nuntă, mă asigură mama, care l-a făcut și a ajuns la concluzia mea: sfaturile se primesc de la specialiști și rețetele tot așa.

De curând, un italian gestionar de restaurant îi persifla pe alți bucătari din capitala Italiei care își iau rețetele de pe internet. Nici asta nu-mi place. Pe Internet găsești și comori. Cum ar fi un kugelhopf cu pere, de pe un site australian (LOL) pe care trebuie neapărat să-l fac.

 În imagine niște brioșe cu lămâie și mac pe care am și uitat că le-am făcut/mâncat/pozat.

De ultimă oră: mama mi-a răspuns! „Ai gresit: printul cu pricina era William, ca el a avut nunta, si prajiturile din poza nu sunt briose ci biscuiti  de Craciun sic//”


Dar să știți că sunt brioșe: am o tavă cu 3 brazi și 3 omuleți în care de obicei fac brioșe cu mere și scorțișoară. Obicei înseamnă mai mult de două ori în viață :)