Primul cadru din filmul La grande bellezza a fost turnat la Fântâna Acqua Paola.
Corul, armonia, soarele și apoi panorama și sindromul Stendhal. Frumusețea capătului lumii.
S-ar putea să nu vă placă filmul, s-ar putea să nu vă pese nici că răii suferinzii de complexe de superioritate spun că Sorrentino s-ar fi inspirat peste măsură din Fellini si Antonioni. Cine să se supere?
Vă spun atât: toți trei și mulți alți regizori italieni și-au tras seva creației din viață Roma pur și simplu.
Fie că e vorba de un copil care scrie o compunere, un pictor nesătul de pinii, ruinele și albastrul cerului, un compozitor ca Respighi care a văzut și mai ales auzit tot ce mișcă pe malul Tibrului, fie că ne gândim la poeți, romancieri, canțonetiști, pelerini, turiști sau emigranți, Roma inspiră. Uite platitudinea rândurilor mele!
Sunt tare curioasă la ce se gândea acest frumos nebun sub soarele călduț de februarie.
Cred că frumosul și nebunul îi ardelean de-al nostru. Pur și simplu stă și „cujetă”. :D
RăspundețiȘtergereEu de ce n- am curaj sa- mi arunc pantofii si sa ma pun intr- o rînă sa vaz Roma?
Ștergere