La Roma: grădina de trandafiri

Il roseto comunale (îi voi spune grădina de trandafiri a orașului, căci nu mă încumet să inventez taman acum termenul de trandafirariu) e în plină splendoare,  acum că e clar că vine vara. 

Lângă Fori Imperiali, precum vedeți în imagine, grădina aceasta are o poveste extrem de tristă. 

În țara asta cu oameni buni și toleranți (acum), undeva în anii '20, un scelerat al cărui nume n-o să-l dau, dar vă prindeți și voi la cine mă refer, a decis că pe locul grădinii comunității evreiești, lângă care se afla și un cimitir, trebuia să treacă o stradă pe care să se organizeze o reevocare a Marșului spre Roma.

 Un pretext îngrozitor, o exhumare făcută în pripă, memoria a  mii de familii pradă nebuniei ăluia (acum știți voi care).

După al doilea război mondial, cu acordul comunității ebraice, zona a fost transformată în grădina de trandafiri a orașului.  

Il roseto comunale, în formă de Menorah, adăpostește peste 1200 de de trandafiri și e deschis gratuit vizitatorilor de cum îmbobocesc plantele și până la 15 iunie.

E împărțit pe două zone: una cu o ”colecție” permanentă și una cu trandafirii din concurs, căci în fiecare an producători din toată lumea care-și aduc aici creațiile primesc un premiu pentru munca lor (un nou soi de trandafiri se obține după cinci ani și doar 5% din încercările creatorilor sunt înscrise în lunga listă definitivă a trandafirilor din toată lumea).

Apropo de concurs, sunt de acord cu juriul, după ce m-am aplecat și am mirosit toți trandafirii: cei din Franța merită să ajungă parfum.

Un trandafir galben din Suedia avea un miros încântător, cu o notă destul de puternică de lămâie.
Alții aveau chiar miros fructat. Unii erau deja trecuți, nu vreți să știți cu ce miros m-au alungat repejor de lângă ei.

 

Locul I 2014- soi obținut de Meilland- Franța

 Mi-am dat seama că soiurile de trandafiri care poartă nume masculine au alte calități, dar cu siguranță nu cea a parfumului.

Generalizând după toate tufele de trandafiri inspectate cu atenție atât vizual câtși olfactiv (mă credeți că la momentul în care eram eu în grădină eram singura care și mirosea florile?) pot spune că trandafirii englezești sunt o bucurie a ochiului, cei ungurești, deja trecuți, obișnuiți probabil cu altă climă, cei din Germania viguroși, iar cei din Franța sunt clar materie primă pentru parfumuri.

Taman acum când vă scriu, citesc că astăzi un soi de trandafir recent obținut i-a fost dedicat Ilariei Alpi, o jurnalistă de la Rai3 asasinată în Somalia, în 1994.

Ca să nu încheiem povestea triști, vă întreb pe voi ce anume credeți că i-a determinat pe cei care au obținut soiul de trandafiri din imaginea de mai jos să-i pună numele Monicăi Bellucci?