La Roma, norocul nu poate fi intotdeauna obtinut pe cai cinstite

În cartierul Monti, unde turiștii nu prea se încumetă ( și nici nu au de ce: când te dor toate oscioarele și ai de bifat o mie de obiective, nu-ți mai arde de hălăduit cu ochii în sus), viața curge suspect de liniștit pentru Roma.

Nimeni pe stradă.

Mă opresc pe Via Urbana, la ușa unui mic magazin cu unelte de grădinărit și alte obiecte care se doresc șic. La intrare, o tablă neagră pe care trecătorii sunt anunțați că pot găsi acolo și la o salată sau un suc proaspăt stors uite acum.

Intru, cer unul de mere, morcovi, sfeclă și ghimbir. L-am ales de pe un caiet de matematică flendurit pe care proprietăreasa a notat, cu un pix care abia scrie, trei- patru formule găsite, pun pariu, într-o revistă.

Agitație mare. Șoapte. Unul dintre cei doi tineri care o ajută pe doamna descrisă mai sus iese în grabă. S-o fi dus la aprozarul de la colț. Revine cu o pungă plină. Sucul e dulce, cum îl voiam eu.

Am mustăți de sfeclă. Mă șterg la gură cu un șervețel din hârtie reciclată, plătesc, ies și mă uit către norii negri.

O bucată de plastic bine prinsă stă în calea norocului celor care și-l caută pe sub paserile ceriului.

E  ora 11, îmi  văd de treabă mai departe. Păsărelele ciripesc agitate.

Post by Povestile Monicai.