În Roma anului 1942 nu erau nici concerte Metallica, nici partide de fotbal care să se lase cu confruntări violente între suporteri.
Mussolini devenise de legat, iar Giacomo Balla, un futurist cum numai Marinetti putea să stârnească, a început să-și coboare privirea de la orizontul peste care își întindea gâtul.
Un an mai avea să treacă până când să-și dea seama că FuturBalla, pseudonimul său, nu prea mai avea de a face cu contextul.
Viitorul e departe, prezentul e uite aici, la geam, urât.
 |
Coadă la miel (La fila per l'agnello)
|
pffffffff, ce portrete s-ar mai fi putut face la cozile alea!!! :o
RăspundețiȘtergere