Timid, de după nori, trimițând raze către mare așa cum doar prin tablourile kitsch incredibile am mai văzut până acum.
Soarele de august e blând, apa e rece.
Eu n-am găsit nicio scoică, nicio piatră demnă de a fi luată acasă.
Am găsit o bucățică de cărămidă șlefuită de valuri și nisip și, pe când mă uitam la un mic banc de peștișori, un val mi-a luat-o din mână.
Asta da tristețe! Mai ceva decât știrile care-mi ajung sub ochi grație internetului.
Aveți grijă de voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!