Cum fu cu nunta lui George Clooney (text si foto)

Cum poate v-ați dat seama din fotografiile publicate zilele trecute, am fost la Veneția.

A fost dorința co-autorilor Vieții soției în teorie și practică, care sărbătoreau un număr par de ani de la prima pagină a acestui volum în plină scriere.

Zis și făcut: am pornit căutările de sălaș, am găsit un loc extraordinar chiar în buricul Republicii Serenissime, ne-am cumpărat un bilet pentru Săgeata de argint, am reușit un preț de clasa a doua pentru niște locuri la clasa întâi, totul părea promițător de frumos!

Și a fost mai mult decât atât, hei!

La câteva zile după ce am pus la punct voiajul, o veste a căzut ca un trăsnet peste liniștea fericirii noastre la puterea numărului par pe care voiam să-l sărbătorim: fix în perioada aceea, cel mai râvnit burlac de pe lumea asta și cea mai fericită femeie, în consecință, ați aflat deja, urmau să se căsătorească taman la Veneția și cam la cinci sute de metri de locul unde aveam noi să mânăm peste noapte.

Nu-i nimic, fix în ziua aceea noi o să ne depărtăm de nebunie, ne-am propus.

Și-am zis să mergem pe insulița Lido, să parcurgem un număr frumos de kilometri cu vaporetto și apoi pe propriile noastre picioare până la Palazzo del Cinema și înapoi.

Ne-am trezit dis de dimineață, am luat în grabă micul-dejun, l-am împins aproape degeaba (timp de o oră!) de la spate pe colocatarul meu,  am observat că imboldurile mele nu au succes, am bodogănit în timp ce mă uitam la gondolele cu chinezi care ne treceau pe sub fereastră, am răscolit internetul în căutarea unor ultime obiective de adăugat pe itinerariul zilei. Cu nervi, căci ce e altfel un mariaj?, am pornit către vaporaș.

Noi căutam un tur cu ghid care să ne spună la ce ne uităm, nu am găsit unul aproape, dar vaporetto de pe ruta 1 (transportul public local) fix asta face. 

L-am luat, ne-am ocupat niște locuri strategice la geam, am deschis ghidul (de tipul eye-witness, aproape la fel de bun ca unul viu care să-ți spună unde să te uiți, e totul desenat clădire cu clădire) și ne-am uitat pe geam.

Până la momentul în care am văzut asta:

Fotoreporteri așteptând ieșirea cuplului Clooney de la Oficiul Stării Civile din Veneția

Și apoi asta. 

Un amestec de oameni din care pe viu am reușit să-l disting pe George Clooney. Păr cărunt, cărare pe o parte, zâmbet- indicii-cheie

Și pe George Clooney care le făcea cu mâna tipilor din gondolă.

Săgeata roșie, adică:

Imaginile abia redau tot ce v-am zis, dar,  dacă tot le-am imortalizat în halul în care vedeți și voi, primiți acest cadouaș! Îl suspectez pe căpitanul vaporașului că a încetinit ca să vadă și el mai bine evenimentul anului, altfel nu-mi dădeam seama ce e cu agitația aceea.

Aici găsiți alte povești despre surprinzătoarele mele întâlniri pe meridianele globului

Cu alte cuvinte, toată  mocăiala noastră (căci suntem un întreg!) a fost premiată cu niște momente pe care de fapt voiam să le evităm.

Mirilor le  dorim fericirea pe care o căsătorie încheiată în aceeași zi cu a noastră (stele, horoscop etc) o poate da. 

Și să citim în curând și varianta lor a vieții soților în teorie și practică!

Primiți pe e-mail notificări atunci când vă mai scriu povești la fel de spectaculoase făcând click aici.