Pisicologie romană (2)

Ăți fi constat și voi, cei care ați fost prin Italia, Grecia sau Croația (vorbesc despre locurile pe care le cunosc), că pisicile sunt tare apreciate prin aceste țări.

Chiar dacă oamenii nu le țin în casă (din fericire clima e prietenoasă), se ocupă de ele. Fiecare cartier are gattarele sale. Adică niște doamne de obicei trecute de o anumită vârstă care se ocupă de ele. Le duc la veterinar, le dau de mâncare, se bucură de prezența lor și le dau explicație celor care au nedumeriri.

Vecinii le dau bani pentru toate astea, șoriceii nu se apropie de locurile pe care ele le parcurg cu pasul peste zi, nu s-a pomenit ca vreo pisică să atace vreun pașnic locatar,  așa că viața merge foarte frumos înainte.

Din obiceiurile lor: 

-pisicile de pe lângă complexul de blocuri de vizavi de noi  iau cina la ora 23 în fiecare zi.

-cele două pisici care s-au pripășit pe lângă blocul nostru (care e mai mici) par mai sedentare: una stă pe zidul rampei care duce la garaje (și e o adevărată plăcere să vezi farurile reflectându-se în doi ochișori de la depărtare), cealaltă așteaptă pe scările care duc la intrare. Te oprești, le întrebi de sănătate, le spui de unde vii și tot așa în fiecare seară, că oameni suntem!