Largo di Torre Argentina-sau cum a funcționat principiul RRR pe teritoriul fostului Imperiu Roman

V-am mai povestit despre Largo di Torre Argentina când am vorbit despre colonia de pisici de acolo.

Povestea clădirilor romane e simplă și complicată totodată, ca și istoria fostului Imperiu.

Știți, probabil, că tot ceea ce lipsește din Coliseum  e pe undeva prin Roma, la fundații sau chiar prin ziduri.

Nici alte mari construcții din epoca romană, lăsate în paragină în Evul Mediu timpuriu, nu au scăpat mai ușor.

Știam și din experiență personală: anul trecut aveam des treabă într-un loc aflat la subsol, în centru, și deseori mă odihneam pe capiteliul unei frumoase coloane romane din colțul încăperii. Cu sute de ani în urmă, când clădirea a fost ridicată, constructorii și-au zis că n-are rost să sape ca s- o scoată de acolo și că le poate fi de ajutor chiar pentru rezistența clădirii.

În Largo di Torre Argentina s-a săpat, însă. Suntem în locul unde Iulius Cezar a fost asasinat, pe Campo Marzio. Vedem acum locul unde și- a găsit sfârșitul împăratul roman  și resturile a șase temple din care cel mai apropiat de acum Teatrul Argentina (m-am oprit din scris, mi-am amintit că doar până duminică se joacă Neguțătorul din Veneția și am intrat pe site, ca să-mi cumpăr bilet. Am reușit cu greu și am uitat ce voiam să vă povestesc:)  a fost convertit repede în biserică, o spun frescele din care se mai văd niște porțiuni și cu ochiul liber.

Zona e îngrădită și poate fi vizitată din când în când, mai exact când autoritățile sunt contactate de voluntari amatori de arheologie pentru a li se permite accesul.

Apropo, numele pieței în care ne aflăm nu are nimic de a face cu Argentina de peste ocean. În zona locuia Johannes Burckhardt, maestru de ceremonii al Papei, la sfârșitul sec. XV,   originar din Argentoratum, Strasbourgul de astăzi. 

PS: Erau doar patru pisici prin preajmă. Toate bălțate.