Am înțeles: la o asemenea situare geografică, Roma rar vede zăpada, deci am fost o fericită acum 3 ani, și iarna se traduce prin ploi. Torențiale. Lungi. Obositoare. Cer gri. (m-am oprit din scris, ca să mai casc o dată).
Cafele, ceai verde, somn prost noaptea, zile cu mâna la gură, căci să ne arătăm măselele de minte nu prea a fost niciodată frumos.
Moș Crăciun asaltează locuințele, când nu stă prin vitrinele extraordinar de frumos decorate,
lumea e ordonată și disciplinată, pe malurile Tamisei seara de sâmbătă e frumos animată, am fost la teatru (am văzut-o pe Kristin Scott Thomas în Electra aproape adusă la zi și am avut o revelație: telefoanele trebuie stinse, înainte să înceapă piesa, dar lumea tușește și-și drege vocea în veselie! M-am gândit în primul rând la actori și apoi la mine. M-am gândit urât)
Am vorbit ungurește cu Judit de la Patiseria Valerie, unde am cerut o Pădurea Neagră doar pentru că nu mă imaginam luptând cu un cremșnit în public.
Marți, la pescăria din cartier, am aflat lucruri noi: nu am făcut alergie la homarul mâncat la Londra (unde prețurile din pescării sunt mult mai mici decât în Italia) ci la antibioticele pe care cei de la restaurant le-au aruncat în acvariul în care țineau o mie și una de vietăți marine care aveau să sfârșească fierte de supărare în farfuriile mesenilor.
Grecia, Turcia și Marea Britanie nu s-au aliniat la cerințele Uniunii Europene și preferă cantitatea. Italia rămâne la calitate, cu punct negativ prețurile mari, dar acum îmi dau seama că poate e mai bine așa. Și oricum, cine mănâncă toată ziua bună ziua homar? Cine vrea erupții pe tenul de porțelan? Cui i s-a urât cu slănina?
Vă las, și săptămâna viitoare e o zi:)
si eu dorm prost noaptea. ce avem?!
RăspundețiȘtergereInsomnie!
Ștergere