Briose, sfecla si povesti// Monica la bucatarie

Cine știe ce se ascunde (orice poftă ilustrează o carență, zic legendele urbane) dincolo de iubirea mea față de sfeclă, cert e că nu

abuzez și efecte secundare nu are (deși mi-e frică tare de pete!)

Cum trebuia să termin din sfecla acumulată în frigider (coaptă, dată pe răzătoare, aștepta într-un borcan, cuminte, să fie pusă într-un bol cu sare, chimen, hrean etc) am dat fuga la google cu un gând precis: beetroot muffins. Sfeclă, brioșe, rețetă, pe locuri, fiți gata, start!

Am găsit o grămadă de rețete. Unele de-a dreptul ridicole. Cum să pui trei sfeclișoare în douăsprezece brioșe? Nu facem tocană!

Internetul e vast, criteriile sunt clare, am găsit o rețetă cu exact atâta sfeclă câtă aveam, semințe de mac (și pe ăla trebuie să-l termin, am făcut stocuri de pe când nu se găsea pe aici. Acum se vinde, dar nu știu dacă are prea mult succes la alții, să vedeți dacă nu vor înceta să-l exporte!), coajă de portocale și multe altele.

Și au ieșit bune. Plus că din start tai cantitățile de zahăr din rețete, mai ales dacă vin de peste Ocean. Pun doar jumătate sau cel mult două treimi.

Pro memoria: ia de la mama caietele de rețete ale bunicii. De fapt, stai cu ea să-ți traducă și să-ți dea lămuriri suplimentare! Exemplu de rețetă din arhivele ei: prăjitură cum am mâncat la...

Din Imperiu. Cu cremă de unt, majoritatea. O să fac ca autorii paginilor acestea răs-vizitate cu rețete culinare: le voi adapta.

Voi avea succes!