Îmi pare rău că vă plictisesc cu probleme de sănătate, dar o explicație pentru faptul că săptămâna aceasta am umblat cu o mască de protecție pe față tot trebuie să vă dau.
După răceala
zdravănă din decembrie transformată în surzenie, cu ajutorul unui avion
Airbus (sigur există niște studii care explică de ce doar anumite
tipuri de avioane îmi dau necazuri mie și urechilor mele),
otorinolaringologul care m-a tratat mi-a zis să nu mai răcesc.
Cu o sprânceană ridicată chiar.
Un îndemn asemănător celui
lansat pe un ton destul de plângăreț de profesoara mea de psihologie din liceu care, într-un ianuarie friguros care se manifesta cu tuse și batiste murdare, ne-a zis să nu mai tușim în clasă.
Așa că m-am gândit să îmi pun o mască pe nas și pe gură în mijloacele de transport în comun.
Una era în Mexic, unde ne feream cu toții de gripa porcină (chiar și doamna de la o papetărie care și-a pus degetul, pe sub mască, pe limbă, ca să separe două punguțe dintre care una voia să mi-o dea mie care am admonestat-o poate destul de violent).
La Roma, unde lumea examinează cu atenție tot ce o înconjoară, lucrurile n-au mers chiar așa ușor.
De exemplu miercuri, abia coborâtă în subteran, la metrou, am ridicat masca și mi-am dat jos căciula, gândindu-mă să las ceva descoperit până o persoană agitată nu mă va considera terorist.
Cu o mască plisată vernil e posibil și așa ceva.
M-am așezat, mi-am scos cartea, m-am pus pe citit. Persoana din stânga s-a ridicat. Și-a continuat călătoria în picioare.
Două tinere abia urcate în metrou s-au apropiat de scaunul lăsat liber (era unul gol și pe partea cealaltă), dar a îndrăznit să se așeze doar una dintre ele.
Sper că am inspirat milă și nu teamă.
Dar pe cine mai interesează, atâta timp cât, iată, n-am răcit?
 |
| Cordelia Von Den Steinen- De două ori ascunsă |
Cu o sprânceană ridicată chiar.
Un îndemn asemănător celui
lansat pe un ton destul de plângăreț de profesoara mea de psihologie din liceu care, într-un ianuarie friguros care se manifesta cu tuse și batiste murdare, ne-a zis să nu mai tușim în clasă.
Așa că m-am gândit să îmi pun o mască pe nas și pe gură în mijloacele de transport în comun.
Una era în Mexic, unde ne feream cu toții de gripa porcină (chiar și doamna de la o papetărie care și-a pus degetul, pe sub mască, pe limbă, ca să separe două punguțe dintre care una voia să mi-o dea mie care am admonestat-o poate destul de violent).
La Roma, unde lumea examinează cu atenție tot ce o înconjoară, lucrurile n-au mers chiar așa ușor.
De exemplu miercuri, abia coborâtă în subteran, la metrou, am ridicat masca și mi-am dat jos căciula, gândindu-mă să las ceva descoperit până o persoană agitată nu mă va considera terorist.
Cu o mască plisată vernil e posibil și așa ceva.
M-am așezat, mi-am scos cartea, m-am pus pe citit. Persoana din stânga s-a ridicat. Și-a continuat călătoria în picioare.
Două tinere abia urcate în metrou s-au apropiat de scaunul lăsat liber (era unul gol și pe partea cealaltă), dar a îndrăznit să se așeze doar una dintre ele.
Sper că am inspirat milă și nu teamă.
Dar pe cine mai interesează, atâta timp cât, iată, n-am răcit?
Hahaha! Romani paranoici :p
RăspundețiȘtergereDar in ce fel puteam eu transmite microbi? Din priviri?
ȘtergereCum e la Iasi, s-a mai incalzit?
O masa pe nas nu e cam mult. Probabil o maSca.... La Iasi e fain :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc, am corectat! Dar poate o măsuță din lemn de eucalipt ar putea înfrunta cu succes masele de microbi!
ȘtergereAsta, da :)
Ștergerela noi aici nu se teme nimeni de japonezii cu masti :)
RăspundețiȘtergereAm uitat să precizez: sunt cam bălaie ca să fiu japoneză. Ochii sunt destul de oblici însă:)
Ștergereda' ce, nu s-au mai vazut japonezi vopsiti blond?!
ȘtergereSă-i lăsăm pe niponi, eu mă temeam să nu par teroristă! Teroare biologică am semănat!
ȘtergereEu doar intrasem în mulțime cu scutul ridicat.