La Roma: în autobuz cu o filosoafă

V-oi mai fi povestit deja, mi-e din ce în ce mai clar că nicăieri în lume mersul cu autobuzul nu mai e ce a fost.

Aseară am avut plăcerea să călătoresc în fața ei: 30 de ani (dintre cei care nu știi exact câți sunt, de fapt), cu un telefon lipit de urechea stângă.

 - Ciao, schiffo! (Ciao, scârbă! Sunt scârbită eu.  Cum am ajuns să ne vorbim!)

Discută, primește niște informații, dă din cap deloc plictisită și spune, din când în când, "Bene, amore". (Bine, iubire!)

Încheie: "a dopo, vita".

Ne vedem mai târziu,  viața mea!