 |
| Noi doi într-un moment de tandrețe |
M-am tot frământat dar e cazul să vă spun adevărul: mi-e teamă că nu voi mai putea scrie un alt capitol din volumul acesta ce va ține toată viața cu voia Celui de Sus.
Cum tovarășul meu de viață, drum și povești a început să citească pe aici, a început să-mi sugereze ce aș mai putea scrie.
Ni se întâmplă lucruri hazlii, ne tăvălim de râs, se ridică și-mi zice: uite, ai putea s-o scrii și pe asta!
Era, într- o zi, pe gânduri: îl descos și-mi zice că ar face ceva demn de Viața soției....
Sunt în pericol!
Ce să fac?
scrie intr-o limba pe care n-a apucat s-o invete! =))
RăspundețiȘtergereba să învețe! Că a zis că scriu întortocheat și nu pricepe nimic. așa măcar știe despre ce e vorba și vede cum am exprimat în cuvinte românești problema.
ȘtergereNu vreau sa sune a critica, dar uneori si eu am dificultati. Imi iese la a doua citire. Bine ca eu am dificultati sa ma inteleg si pe mine dupa o vreme. :))))
ȘtergereNu o iau de critică distructivă, desigur, căci mă știu haotică și eliptică de predicate, subiecte etc
ȘtergereĂsta o fi stilul meu!
Undeva trebuie să scriu necontrolat:)))
exista si-o parte buna: daca nu te asculta, il pui pe blog. stiu, nu e frumos santajul, dar e extrem de practic. ba chiar raspandit. :)
RăspundețiȘtergereMI se pare că l-am amenințat deja!
ȘtergereȘi apoi nu ar fi șantaj, ar fi ”după faptă și răsplată”!
La mine se intampla invers: cum povestesc ceva mai personal, cum zice "iar dai din casa"? Mai ales cand l-am dat de gol ca joaca Candy Crush. :)
RăspundețiȘtergere