Viata sotiei in teorie si practica: despre comunicare

TEORIE: 

Unde iubire e, telepatia funcționează perfect.

PRACTICĂ:

În ani și ani de mariaj pot spune că ne-a fost mereu frumos din punctul de vedere al comunicării.  Ne vorbim în italiană sau, la grabă, nervi ori agitație, într-un esperanto bazat pe cinci limbi mari și late. Are câștig de cauză limba al cărui sertăraș din creier  mi se deschide mai repede. Căci eu sunt cea care apelează la acest amestec de limbi.

N-am avut niciodată probleme, așadar râdem, glumim și  mergem fericiți înainte. Și în continuare vorbăreți.

Până când EL ajunge să creadă că mă plimb cam des printre morminte.

Premisă: pe strada noastră se află și un magazin micuț cu obiecte de decorațiuni interioare, argintărie, tacâmuri, crătiți, lumânări parfumate, suveniruri, cadouașe. Un mic haos organizat, cu produse de calitate, nu chinezării.

Drama despre care aflu la coaforul alipit acestui magazin: într-o tristă dimineață, proprietara nu s-a mai trezit. Vârsta, frigul, ghinionul, Dumnezeu să o odihnească în pace.

O consolez pe coafeză, ele se știau de 40 de ani, pe când s-au deschis toate micile afaceri din acest cartier, după care o întreb ce se întâmplă cu magazinul. Aflu că va fi închis la sfârșitul lui februarie. 

Zilele trecute, știind despre închidere și presupunând că moștenitorii doamnei, în graba de a vinde tot, vor scădea considerabil prețurile, intru în magazin și merg glonț la raftul meu preferat: cel cu lumânări de la Yankee candle. Cum să rezist, când văd prețurile la jumătate?

Înșfac una de cocos și una de scorțișoară, plătesc și merg acasă.

Considerând că tot ce v-am scris aici mai sus a migrat  și spre mintea soțului meu, pe alte căi decât verbale sau scrise, îi trimit, imediat ce intru în casă, următorul SMS: ”Am luat două lumânări de la moartă.”

Imaginați-vă puțin fața unui om care citește așa ceva.
Despre alte momente din viața soției în teorie și practică citiți aici.