Dinți sănătoși, oala altuia, puncte, coafor și spaime

De două zile râd din nimic, ar spune unii, sau pentru că-mi revine în minte sfatul transmis pe o rețea socială de dentista mea argentiniancă din Mexic: ca să ai dinți sănătoși, periază-i de trei ori pe zi, mergi la stomatolog de patru ori pe an și nu te băga în oala altuia.

La Roma, lucrurile au intrat pe făgașul normal al primăverii: nu mai plouă neîncetat, salvările trec din ce în ce mai des pe strada noastră, l-am auzit și pe nenea care ascute cuțite, poștașul a revenit cu revista la care sunt abonată, lista de cărți pe care trebuie să le cumpăr și mai ales să le citesc crește înfricoșător. Voi avea timp? Cum să nu am timp?

Cei de la magazinul unde
ne facem aprovizionarea  aproape în fiecare sâmbătă  sunt, poate,  niște nemernici: mi-au luat cartela de puncte (care, când o umpleam cu ștampiluțe în formă de frunze aplicate cu grijă în fiecare pătrățel, îmi dădea o reducere de 10% din următoarea cheltuială, pe care aveam grijă să o cresc, ca să merite economia) și mi-au dat una care va face bip la casă. Simt că sunt trasă pe sfoară.

Tanti cosmeticiana mi-a luat cardul care făcea bip, înainte să-i achit contravaloarea serviciilor, și mi-a dat una pe care îmi va ștampila puncte. Plus o groază de hârtii care m-au speriat: aș fi în stare să o schimb doar din cauza asta. Avantajul mersului la ea era distanța care ne desparte:mică.

Două sisteme între care oscilează furnizorii mei de bunuri și servicii, și neputința mea de a pune cap la cap informațile ca să-mi dau seama cine mă păcălește, dacă mă păcălește.

Apropo de frumusețe și obținerea ei cu ajutorul specialiștilor: am impresia că trebuie să schimb și coaforul. 

Într-una din dățile în care mi-au transformat părul din căpiță de fân în ceva acceptabil din punct de vedere estetic, coafeza mea a măturat în grabă firele de păr tăiate de pe capul vecinei de scaun, a scos, cu mâna, părul adunat între firele măturii, a pus mătura într-o debara, a venit la părul meu, mi-a pus un ulei în cap și i-a dat bătaie. M-a liniștit doar gândul că uscătorul acela de păr e foarte puternic și o fi ucis toți germenii care începuseră să-și facă drum printre buclele mele întinse cu forța.

Cu tot curajul de care mă puteți bănui că dau dovadă, am rămas înmărmurită.

Zilele au trecut, merg din nou vizavi cu aceeași misiune estetică, o altă angajată a acelui coafor mă ia în primire. Îmi pune în cap poțiuni magice, dă drumul la uscător, îmi dă cu peria în cap, cum îmi spunea mama unei prietene, și, ca să se asigure că ies cu părul neted în lumea dezlănțuită, se apropie cu gura de peria pe care îmi rulase strâns o șuviță și suflă un aer cald și umed în paralel cu jetul aruncat în aceeași direcție de uscător. Să leșin!

Ghiciți ce: iar am tăcut. M-am bazat pe puterea anti-microbiană a celor 2200 de wați pe care i-am citit pe eticheta uscătorului în timp ce el se apropia de fruntea mea (bretonul e finisat la urmă, e primul lucru la care se uită cei care te privesc în ochi, nu?) și m-am întors acasă stoarsă de puteri. Sunt o victimă!

Cred că mă las de interacționat cu oamenii. Toți au microbi, nu?