oameni, nevroze și diversitate în Mexic

„Simt că ne cunoaștem mai bine acum că mi-ai strănutat în față!”

Cine mai avea o slabă speranţă că are de a face cu un om normal venind pe aici va trebui să-și schimbe repede părerea.

Am dat peste niște ciorne care n-au mai ajuns să fie publicate, poate pentru că așteptau noi elemente. Din fericire nu au venit.

Una dintre ele, despre oameni stranii întâlniți în Mexic. Stranii cum sunt și eu, și voi, și ceilalți. Dacă nu-mi notam aici spaimele ieșirilor în marea societate mexicană, nu cred că-mi mai aminteam despre următorii.



Pe liniuţe:

- o doamnă zaharisită care niciodată nu- şi aminteşte că deja ne-am cunoscut, fapt pentru care e încântată de fiecare dată. Ultima oară i-am zis eu teatral "dar ce plăcere să vă revăd!" aşa că am scutit-o de fraze standard. Doar că asta a deschis o altă uşiţă şi conversaţia a alunecat uşor către cum are ea 60 de ani. (vă jur că are 60 şi vreo 120- o sută douăzeci- de luni sau doar e foarte ridată, oxigenată, tapată şi roş-rujată!)

- concurenta doamnei de mai sus, la fel de tinerică, doar că are părul în flăcări. Care doamnă mă cheamă mereu pe la ea. Dar care doamnă apreciază skype, aşa că e peste prima doamnă menționată.

-"tanti cu mâini rugoase". De fiecare dată se încăpăţânează să dea mâna cu mine şi de fiecare dată nu mă lasă să uit că, dacă aş fi în poziţia să-i fac un cadou, ar fi ceva gen cupon la un Spa de mâini plus o tonă de cremă de mâini pentru grădinari, că am văzut că se fabrică aşa ceva. Șmirghel.

-tanti vorbăreață, dar cu precipitaţii. Păcat, îmi  povestea despre premiul Nobel pentru economie, dar faza cu picăturile Pfluegel mi-a stricat seara.

Cred că asemenea personaje m-ar speria și acum. Vă lăsați influențați de mici amănunte care nici măcar n-ar trebui să știrbească renumele unor mari personaje ale istoriei contemporane?