Iată-mă șoim al patriei, cu o cutie de cretă lângă mine.
N-am mers la concursul de asfalt organizat de 1 iunie în centrul orașului meu natal (la care am câștigat toți:) fără idei bine conturate în cap.
După o zi în care am răsfoit revistele și ziarele din casă, am gândit următorul proiect
, pus în aplicare cu creta pe asfaltul din Piața Trandafirilor, pe lotul de un metru pătrat care îmi fusese alocat: un mare glob pământesc, niște brațe (conturul brațului meu stâng) în toate culorile și sus, în mai multe limbi: PACE!
, pus în aplicare cu creta pe asfaltul din Piața Trandafirilor, pe lotul de un metru pătrat care îmi fusese alocat: un mare glob pământesc, niște brațe (conturul brațului meu stâng) în toate culorile și sus, în mai multe limbi: PACE!
N-aveam cum să-mi fac selfie și nu știam eu de reporteri și fotografi. Un domn de la Steaua Roșie m-a imortalizat, iar ai mei au fost bucuroși să mă recunoască, a doua zi, în ziarul local.
Ar fi frumos ca după atât amar de ani mesajul să fi fost altul. Lucrurile s-au schimbat, dar pacea nu s-a instaurat.
Să fi scris greșit?
ma intreb inca daca pricepeam noi ce inseamna "a omagia" :D . altfel, ma bucur sa te vad cu codite!
RăspundețiȘtergereda, mi le împletea mama în fiecare dimineață! Aveam și biluțe: floricele, pisicuțe cu ochi care se mișcau, ce se găsea la Luxor pe vremurile alea!
Ștergereaaa, ca mi-ai adus aminte de ele! cred ca inca mai am la mama iepurasi cu ochi care se miscau! tare imi placeau bilutele alea!
Ștergeredespre omagiu: acum îmi dau seama că nu am omagiat cu desenul meu decât globul pământesc pe care mai târziu aveam să-l bat în lung și-n oblic, în curând și-n lat!
Ștergere