Locuința mea de vară e la țară, dar țara unde să fie?

De 2 iunie, ziua Republicii Italiene, liberă pentru truditori, am reușit să dormim până ni s-au lungit urechile (adică mult și bine), după care ne-am îmbrăcat să mergem către locul unde, cu o zi înainte, am dat telefon să rezervăm o masă.

Lacul Bracciano//Lago di Bracciano

Se cheamă La două lacuri, pentru că

e între lacul Martignano și lacul Bracciano, la nici 40 de kilometri de Roma. 

Un loc unde cine vrea să meargă la galop o poate face, pe calul lui sau al stabilimentului agro-turistic.

Un loc unde poți mânca bine, produse tip km 0, adică de pe pământurile proprietarilor și de la mica lor fermă,  într-un restaurant apreciat de Ghidul Michelin.

Eu am mâncat niște paste făinoase cu ciuperci (tagliolini ai funghi porcini) și trufe de prin partea locului  și niște „sarmale” cu ricotta de capră și praz. La desert niște căpșune cu cremă chantilly într-un coșuleț din aluat fraged.

Un loc unde mergem cam o dată pe an și ne așteaptă același Antonio și aceeași doamnă cu accent german. Un loc unde poți să nu faci nimic, dacă vremea e frumoasă,

 

Un loc unde melcii sunt prieteni cu cactușii. 

Muștele încă n-au apărut, n-au trecut turme de oi, ca acum doi ani, când am fost într-o zi cam fierbinte de vară în care am pozat și niște ciulini și am filmat o turmă de oi.

Ador zilele însorite dar încă răcoroase!