Dacă n-ar fi fost mama cititorul meu fidel, un clasament întocmit la Iași de către Valeriu Gherghel, despre care să fi scris eu entuziastă, un târg de carte la Tîrgu Mureș, un drum la Roma al părinților mei și gândul care torturează: ce să-i duc fetei cadou? , n-aș fi fericita posesoare și foarte curând cititoare
a acestor două volume.
Recunosc cinstit că așteptam varianta electronică, ca să le citesc.
Fapt divers: la o petrecere, săptămâna trecută, un domn destul de ciudat care se ocupă cu o mie și unul de lucruri (parcă aș fi eu!), spunea cu voce destul de puternică (l-am auzit de pe terasă), că a inventat un nou tip de scriere despre care e convins că va avea succes, scrie de patruzeci de pagini și n-a pus niciodată punct. I-am auzit bucuria de departe, de unde mă întreptam către el pentru că în spatele lui se afla un platouaș cu dulciuri. Mi-am luat un fursec, l-am evaluat din cap până-n picioare (italienii fac asta, așa că am început și eu fără să mă fi luat nimeni la palme până acum) și am întrebat candidă: a, scrii în genul lui Bohumil Hrabal?
Zău că eram doar curioasă și alta nu!
E un om puternic, care nu se lasă înfrânt de vicisitudinile sorții: a zis că merge acasă și șterge documentul.
Să știe și alții cum e să ți se fure invențiile!
Vai, dar aveti colectiile Adevarul si acolo, in Italia? :))
RăspundețiȘtergereGlumesc, arata foarte fain coelctia, pare a fi ceva enciclopedie. In alta ordine de idei, am citit si eu un Hrabal minunat anul asta, O singuratate prea zgomotoasa, foarte faina.
Nu, am luat cărți la metru! Am cerut pe verde, ca să se asorteze cu covorul :) (e o enciclopedie despre Italia, cu două-trei volume pentru fiecare regiune. geografie, istorie, cultură).
ȘtergerePoate nu trebuia să-i tai aripile Hrabalului italian, cine știe ce capodoperă ieșea!