Pe foarte, foarte scurt. Veți fi știind că, zilele trecute, madame Royal, ministrul francez al Ecologiei, îi îndemna pe francezi să înceteze cu Nutella. Ca și cum dimineața, la prânz și seara, lângă vin, brânză și vita în sânge, francezul distrugea mediul înconjurător cu niște noutelle.
Lucrurile sunt grave, din ce insinua madame. Adevăr: pentru fabricarea acestui produs
se folosește ulei de palmier. O plantă a cărei cultivare poate fi problematică.
Pe foarte scurt, superficial și chiar incomplet: unu la mână pentru că planta crește, înflorește, dă roade după care moare. Pe pământul în care și-a dus viața nu mai crește nimic, apoi. Doi la mână, pentru că e atât de popular, s-au deforestat mii de hectare, în zonele în care se pot cultiva palmieri, în căutarea profitului rapid, și trei la mână pentru că există animale care se hrănesc cu fructele ei. Dacă fructele sunt recoltate și mai ales dacă urangutanii stau în calea cultivatorilor, căci despre ei este vorba, devin victime de masacre chiar.
Patriotismul meu local exacerbat a stat să explodeze, după atacul mișelesc de la nord. În primul rând pentru că Ségolène nu vine cu noutăți, doar cu lucruri spuse cu mult timp înainte de alții.
Jos clăbucii, sus Nutella și spiritul de frondă!
Și apoi lovitură de teatru:
Câteva zile mai târziu, Ségolène e nevoită să prezinte mii de scuze. Mai multe organizații non-guvernamentale printre care și Greenpeace au sărit în ajutorul Ferrero și al adevărului: producătorul italian de dulciuri crede în dezvoltarea durabilă și folosește ulei de palmier doar din culturi care se încadrează în anumite norme.
Prima oară am mâncat cremă de ciocolată în casa unei colege din școala primară. Unsă pe niște pâine matza: un deliciu. Nu era Nutella, era Calvè (tot o marcă italiană). Habar n-aveam că originalul, poate copiat bine, era Nutella. Ce știam eu în anii '80 despre mărci? O nebunie, la vremea aceea când nici ciocolata la tabletă nu era pe toate gardurile!
E a doua oară când cumpăr Nutella și de obicei o fac ca să o duc cadou.
La noi stau rafturile pline. La ce silfizi sunt majoritatea italienilor (nu cei din noua generație!) nici nu cred că pun gura pe așa ceva. Sau o fac cu măsură.
De data asta le voiam pentru ambalajul dedicat Expoziției Universale de la Milano, EXPO2015.
Ce mă fac cu conținutul?
Cum îi învățăm pe oamenii care arată cu degetul că abuzul e problema?
Ce punem pe clătite, Ségolène?
Cum îi învățăm pe oamenii care arată cu degetul că abuzul e problema?
Ce punem pe clătite, Ségolène?
Pana in 2020, daca nu ma-nsel, zice Ferrero ca va avea doar ulei de palmier din culturi sustenabile. :)
RăspundețiȘtergereEu nu renunt la Nutella.
Orice ar fi, le doresc, fericire! (ca-n cântec). Vivat dulciurile!
ȘtergereSégolène e o politiciană (și cu asta sper că am spus tot:)
francezii au maimulte variante locale de pasta de ciocolata veritabila, cu alune, cacao, urme de grasime vegetala etc. .
RăspundețiȘtergereAu multe orgolii patriotice francezii, pe langa branza si vin :))) - ei sustin puternic consumatul produselor locale(de, criza si la ei).