Văd tot mai des, în ultimul timp, reportaje despre oameni cu stare, cu diplome, cu concepții sănătoase despre viață mergând la niște cursuri foarte la modă e aici.
Exemple:
Zugrăvit
Pus faianță
Reparat electrodomestice
Despre bucătărit nu mai pomenesc.
Cursurile de frizerie rămân în continuare scumpe.
Aș vrea să se organizeze unul de călcat cămăși, știți pentru cine. Deși la curățătorii costă cel mult 2 euro spălatul și călcatul, așa că nu vor fi niciodată doritori.
Aș dori să organizez unul de tricotat, un alt exemplu.
Aș dori să fac un curs pentru instalatori, un al treilea exemplu. Mizantropia mea s-a mărit atât de mult încât, dacă se strică ceva, detest ideea că va veni cineva în casă și-mi va călca sănătos pe covoare. Un studiu personal mi-a dovedit că până și în încăperile cu covoare mici, situate departe de tot de culoarul care duce la ușa către baie ori bucătărie, bocancul instalatorului ajunge pe covor, stranie și noroioasă coincidență!
Cursurile de făcut bijuterii (metale, sticlă, plastic, magazinele unde poți găsi materialele respective) mă calcă pe nervi. Se ajunge la o supraproducție și la niște produse kitsch care mă fac să apreciez tot mai mult un colier luat pe 10 pesos mexicani în junglă, de la niște indieni fără de care nu puteam ajunge la niște ruine Maya. Asta era convenția lor cu ghizii turistici care ajungeau acolo.
E drept că am fost martora unor „incidente” tehnice destul de simpatice în ultimul timp, și poate de aceea consider că toți ar trebui să avem o idee despre cum merg lucrurile prin casă ori pe sub capota mașinii.
Pe de altă parte sunt de acord și cu argumentele celor care își fac acasă de toate: cum să mai ai încredere în meseriași când nu le înțelegi limba, nu i-am moștenit de la prieteni ori familie, nu-i mai vezi a doua oară?
Și mi-am amintit și de un reality-show interesant, care m-a pus și el pe gânduri: nu mai are cine mâna oile pe pășuni, din moment ce am văzut de curând unul cu oieri, pe un canal de televiziune francez? L-am urmărit interesată: multe lucruri nu-mi erau cunoscute (eu sunt la faza oaia trebuie pătată cu vopsea și dată unui cioban, cu care vorbim mai apoi câtă brânză și lână primim la schimb).
Nu-mi amintesc numele emisiunii, aș fi interesată de partea cu lupii.
Voi ce știți să reparați prin casă?
Voi ce știți să reparați prin casă?
Desigur, nimic. Daca nu iau in calcul cusutul nasturilor, maximum de care sint in stare si nu poate face o masina.
RăspundețiȘtergereDar ma amuza si pe mine tot felul de ateliere pe care le vad prin cartier, de ex. de crosetat, cusut, scriere creativa, facut bere artizanala, cursuri de circ, dans, muzica. Am vazut inclusiv atelier de stima personala (sau cum se zice in .ro la autoestima?) De unde deduc ca spaniolii nu-s asa dupa reparat chestii prin casa, ci mai degraba dupa ce le prieste la sufletel.
personal branding ii zice in romaneste :))). eu stiu sa repar destule prin casa, asa e la sarbi, ne invata de mici independente :))
RăspundețiȘtergereCu multi ani in urma de pe youtube am invatat sa calc o camasa in 5 min ( pe youtube ii iesea in 3 min mie insa imi iese in 5).
RăspundețiȘtergereIn rest, eu m-as duce la un curs de zugravit (si sa invat nu doar pasii ci si... numele produselor cu care ar merge treaba mai repede si mai bine).
Am fost la unu de cusut pantaloni la copila. Mi-a salvat bugetul, cred ca in ultimii 2 ani am cusut 20 de pantaloni si 30 de colanti (da, cica am fata :D - a rupt in genunchi ca un baiat :D )
Asta cu zugrăvitul și cu micile reparații (plus materialele cu care se lucrează) e utilă i aici, unde când închiriezi un apartament i se spună să nu faci găuri în pereți. Am văzut chiriași fără niciun tablou pe perete, de teama că va zugrăvi la plecare, sau oameni care ți-au pus sisteme cu fire din plastic invizibil, ca în galeriile de artă. Eu știu deja ce am de făcut, fără să facem șantier în casă. Bouchons les trous!
ȘtergereEu nu am gaurit peretii ( isi lipeste mica Picasso productia, cu scotch) dar va trebui sa repar vechea si sa zugravesc noua casa.
ȘtergereDeci caut curs in franceza, sa stiu si termenii :)))