Un iepuraș intră într-o brutărie.
-Pâinici mici-mici aveți?
-Nu.
Brutarul n-a mai văzut în viața lui o așa dezamăgire.
A doua zi, ușa brutăriei se deschide. Iepurașul întreabă iar, cu speranță în ochișori.
-Pâinici mici-mici aveți?
-N-avem!
A treia zi, urecheatul deschide ușa brutăriei și pune aceeași întrebare!
Nici el nu mai văzuse niciodată o așa mare satisfacție pe fața cuiva.
- Avem!
- Și acum să vedem cine vi le cumpără!
- Și acum să vedem cine vi le cumpără!
La Muzeul Carnavalet din Paris, alături de
multe alte obiecte menite să reconstituie trecutul recent al capitalei franceze, este expusă și emblema unui vânzător ambulant de pâinici cu lapte.
Milionarul (Au millionaire), cum își zicea negustorul nostru, pe numele lui Séjournan, avea un chist imens pe degetul mare al mâinii drepte, transformat acum într-o pâinică nu tocmai mică.
Infecție nu era, căci nu i-au amputat degetul. Nu cred nici să-l fi durut, altfel cum ar fi frământat la pâinici toată ziua?
Simțea însă nevoia să-și etaleze posesia asta umflată, pe care cel mai probabil și-o privea din când în când cu mândria omului care se simte diferit de ceilalți. Cam cum își privesc unii tatuajele, pe terasă, înainte să le pozeze și să le arunce în vâltoarea internetului!
Era secolul al XIX-lea: nu existau telefoane deștepte, așa că s-a dus la un meșter care i l-a bătut în fier. Ca să știe trecătorii cu cine au de-a face.
Să fi fost un omagiu adus mușcăturii unui iepuraș dezamăgit de lipsa pâinicilor mici mici din oferta negustorului?
O rețetă de pâinici cu lapte încercată chiar de mine o găsiți chiar aici, pe blog.
dar sa fi fost un iepuras turbat de a cauzat asa ceva?!
RăspundețiȘtergerePăi nici eu n-aș răspunde pentru mine, dacă aș pofti pâinici mici-mici și n-ar avea cu ce să mă servească brutarul!
Ștergere