Turistul chinez și Anul Maimuței

Ce să vă povestesc, dacă nu mi-a plăcut de turistul chinez care se bărbierea de zor, împrăștiind și peri mici, pe lângă  mucus scuipat vârtos, pe podea, în timp ce-și aștepta valiza pe aeroportul Fiumicino, am privit cu oarecare ușurare lipsa turiștilor din republica populară și nouă prietenă,  din ultimele luni de aici, de la Paris.

Or fi fost atentatele din noiembrie, o fi fost lipsa concediilor, n-am investigat, m-am bucurat de fapte și atâta tot!

Ei, a venit Noul An Chinezesc. S-o fi redresat yuanul. Agențiile turistice au reușit să-i convingă.

S-au întors. Asta nu e o veste bună decât pentru fîrtații lor proprietari de hoteluri, restaurante și companii de transport. 

Nu uitați: turistul chinez mai are mult și bine până să ne fie prieten. 

Duminică, înainte să intru

în corul bisericii, deschid portița rezervată fix nouă muzicienilor și altora nu. Știu că sunt urmată de alți 30 de oameni, nu mă mai uit în spate și merg să-mi așez geanta cu partiturile pe scaunul unde aștept să înceapă misa.

Am greșit! Pe urmele mele, un  游客 (turist, în limba chineză, conform Google Translate). În vârstă. N-a prins nimic de dinainte de revoluția culturală.  Cu tunul fotografic la gât, privea tălîmb către tavan, către persoana răstignită pe care a mai văzut-o el în poze

. Se uita la vitralii, încet de tot, nu știa ce să prindă mai întâi în colecția lui de piedici în calea uitării!

Și atunci, micuța doamnă care ne dă nouă programul misei, cea care ne zâmbește mereu recunoscătoare, când terminăm, s-a transformat în ceea ce ultimii ani de turism sălbatic a făcut din mulți ca noi. 

Știind probabil că n-avea rost să-l avertizeze, căci or fi prinzând repede limbile străine anumiți chinezi, dar treaba nu e contagioasă ci pe bază de studiu, a trecut la fapte. 

I-a sărit în spate! L-a smucit, l-a împins undeva către centrul bisericii, să vadă oamenii așteptând să înceapă slujba, să-și imagineze că a nimerit într-un loc diferit de piața de duminică, de afară. Sau poate ca să poată închide cu un lacăt imens portița, după ce vom fi intrat toți coriștii în incintă. N-am auzit urlete, poate că așa trebuie procedat cu cei ca el.

L-am urmărit, apoi, în timpul slujbei. Făcea poze. Și atunci m-am gândit că poate are o normă. La întoarcere, va trebui să-și amintească de hala asta în care se afla. Să le arate și altora cum a fost în concediul de Anul Maimuței.

Cum se va descurca cu poza făcută tăbliței cu un aparat foto cu o  linie roșie trasată peste el n-o să aflu niciodată.

Apropo: uite-l pe turistul care se bărbierește pe aeroport ca la dumnealui în baie.

Romanii se debarasau de pilozitatea facială într-un mod dureros. La Roma, faci ca romanii, așadar! O știe și turistul chinez, căci valiza nu venea, nu venea, nu venea. #turistichinezi #roma #fiumicino

Posted by Monica Micu on Wednesday, 29 July 2015