 |
| O floare care a rezistat ninsorii de săptămâna trecută de la Paris |
O zi de vară, un coșmar, un măgar și un strașnic
povestitor: Marcu Jura.
Oare v-ați prăpădit de râs citind, ca mine?
O călătorie cu trenul taman către zona unde mi-am petrecut niște vacanțe, în copilărie. Cu gara către care deseori mătușa mea se îndreaptă pe bicicletă. O lasă la o prietenă, urcă apoi pe tren și foarte repede ajunge la ai mei. Am citit articolul sperând că o voi găsi și pe ea, pe trenul povestit de Voicu Bojan. Probe de patrie: Războieni-Cetate, județul Alba
O plimbare de primăvară (nu că ar fi venit, dar poate o ademenim când ne vede pregătiți), nu prea departe de Viena, la Rust, în Burgenland.
Iar la dans, iar în Japonia, nu cu Haruki Murakami și Dans, dans, dans, cu cu o poveste a Claudiei Gherghel, care a fost iar în cantonament, cu clubul de dans.
Sarumina, Monique!
RăspundețiȘtergereSpune și tu ce viață complicată aveți, dar mie-mi plac sărbătorile oricui, dacă sunt bine înrădăcinate în tradiție.
ȘtergereSufăr cumplit și acum că, prima oară când aș fi văzut un Carnaval adevărat, în Mexic, am dat peste o porcărie sponsorizată de niște fabrici de băuturi alcoolice.