Paris: poluare, sport și sănătate în aer liber

De la distanță, anul trecut, când deja știam că voi locui aici, m-a impresionat mult lupta pentru aer curat a doamnei Hidalgo, primărița Parisului.

Dacă aș fi rumegat chestiunea, mi-aș fi dat seama că luptă pentru pace există doar unde e război, iar luptă pentru ecologie doar acolo unde e poluat rău.

Cam ca la

Paris, unde ne intră praf negru în casă. Unde ieri a fost alertă de la prea multă poluare, oamenilor li s-a cerut să ia mijloacele de transport în comunb, să nu alerge în aer liber și să aibă grijă de copii. Unde mașinile alimentate cu motorină le depășesc, în număr, pe cele care merg pe benzină sau pe baterii încărcate la bornele de pe fiecare stradă.

Cu toate acestea, în multe parcuri, ca la Roma și, poate, ca și în multe locuri din România, oamenii sunt îndemnați să se miște. Să fugă, să bea de la cișmelele cu apă plată sau chiar carbogazoasă, să repete niște serii de exerciții pe niște aparate montate de dragul lui Citius, Altius, Fortius (lozinca, nu vreun grup de băieți veseli, latini de felul lor.)

 

Pe o mică insulă de pe Sena, nu departe de Turnul Eiffel, Ile aux Cygnes, pe care se află și o replică a Statuii Libertății, un exemplu, un spațiu pe care mulți alergători de cursă lungă îl folosesc, între două tururi pe malurile apei.