Paris: așteptându-l pe Orhan Pamuk la Salonul de carte

Probabil știți că ieri s-a încheiat la Paris o altă ediție a Salonului de carte.

A durat patru zile, iar eu

aveam de gând să-mi petrec după-amiaza de joi acolo, pentru că era ziua cu cele mai multe evenimente la care aș fi vrut să particip (un stand culinar interesant, cu evenimente pe măsură, mai mulți scriitori care ofereau autografe).

N-am reușit să ajung și aproape că abandonasem ideea să mă duc în mulțime, până sâmbătă seara târziu de tot când prietenul nostru turc, căruia i m-am tot plâns că nu mai pot merge la Istanbul, din cauza pericolului nu tocmai neglijabil care m-ar putea paște acolo. Și cât am citit, i-am zis! Pamuk, Șafak, Batuman, mă înțelegi cum sufăr?

A, spune el, păi Orhan Pamuk o să fie duminică la Salon. Turcia nu are stand, dar vine pentru o mini-conferință. 

A dat un telefon, a aflat că la ora șase va apărea, și am convenit să ne vedem a doua zi acolo.

Am mers cu mult timp înainte. Pe aplicația Salonului de Carte nu se spunea nimic despre evenimentul cu Orhan Pamuk. Prietenul turc întreabă peste tot: la intrare, la standul unor imprimerii turce, nimeni să-l ajute. Dă un telefon și află că era vorba despre standul Centrului Național de Carte.

Citisem că standul României e extraordinar și chiar așa a fost! Poate l-a întrecut la milimetru doar cel coreean, căci Coreea de Sud a fost invitatul principal al acestei ediții. Vedeți și voi.

Oferta de cărți consistentă, era și Solenoidul, dar mi-l cumpăr eu când vin acasă.

I-am văzut pe Bogdan Ghiu și pe Octavian Soviany, dar eram stresată că nu apuc să parcurg măcar în grabă toate standurile până la ora șase, când venea Pamuk, așa că n-am stat să ascult prea mult.

Standul congolez: o explozie de culoare și de veselie cum văd doar pe fețele africanilor pe care îi întâlnesc pe aici.

Standul coreean: literatură abia tradusă în franceză chiar și cinema (mi-am luat repede Pieta a lui Kim Ki Duk, venea la pachet cu Arirang, pe care nu l-am văzut când a fost în cinematografe).

Am răsfoit, însă, cu atenție, multe cărți de la standul coreean. Mi-au atras atenția cele pe care le vedeți. Cartierul chinezesc, al autoarei OH Jung-hi (de la care am primit și un autograf). Poeziile lui Moon Chung-hee sunt atât de frumoase!

Ce altceva să cumperi,  când ești la un târg de carte? Nu-mi rezulta dacă prețurile erau mai mici decât în librării, autori francezi necunoscuți mie am tot timpul să descopăr citind cronici sau urmărind niște emisiuni la televizor.

Se apropie ora șase, merg către locul cu pricina și dau peste finalul unei conferințe al cărei invitat e Joann Sfar (romancier, regizor de film și autor de benzi desenate). Spunea că a cunoscut mulți politicieni francezi și că problema lor principală e că în public și la televizor vorbesc altfel decât în viața reală. Dacă ar vorbi ca în viața de zi cu zi și la televizor, Sarkozy ar părea mai puțin de dreapta, iar Hollande la fel (dar știți  că peste tot stânga a devenit puțintel cam de dreapta, nu?)

Se eliberează niște băncuțe, aleg una pe al doilea rând, ca să nu mă trezesc cu un microfon în mână și rugămintea de a adresa o întrebare invitatului, vin și turcii ( prietenul nostru și colegii lui, plus sursa informației că vine Pamuk). Aud o doamnă care lucra la stand explicându-i cuiva că următorul eveniment va fi cu Orhan Pamuk, așteptăm. Apare o armată de reporteri cu microfoane păroase și-n mijlocul ei madam Nathalie Kosciusko-Morizet. 

Ca o mulțime de alți politicieni francezi, a publicat o carte despre crezul ei, și a venit la Salon să o popularizeze. Singurul politician care n-a apăriut anul acesta e fostul președinte, Nicolas Sarkozy, care, și am râs mult, a scos anul acesta o carte prin care voia să-și explice greșelile trecutului recent, dar a ieșit rău de tot: a spus mai mult decât se știa, un mare eșec, zice lumea!

Cu bigudiurile de curând scoase din păr, (părul trebuie vânturat puțin după ce scoți moațele, hei!) roșcata politiciana n-apucă să se așeze. I s-a comunicat ceva. Se depărtează, jurnaliștii tropăie după ea (vedeți microfoanele lor mari, în depărtare) și pariez că n-o întreabă despre carte ci despre ceva din prezentul fierbinte. Eu mă gândesc că a greșit standul, dar să nu rămâi ca să-l saluți pe Pamuk?

Nu mai vine, aș fi priceput, dacă vorbeam turca. Mi-a tradus prietenul.

Dar Nathalie de ce o fi plecat în grabă? Nici Godot al ei n-o fi venit?

La standul românesc, discuția pe care o pozasem, și care începuse cu mai bine de o oră înainte, continua.

Un lucru e cert: Orhan Pamuk s-a aflat, zilele trecute, la Paris. La Centrul Pompidou a fost prezentat un film documentar despre Muzeul Inocenței, din Istanbul. A fost și dumnealui prezent și acolo i-a spus sursei noastre că trece și pe la  Salon du livre.

Am pus alte poze și pe pagina mea Facebook. (Mai lipseau niște poze cu Pamuk!)