Salvarea vine din mâncare, în caz de cutremur

Am fost în weekend la Roma și am hotărât că nu mă mai țin de glume. După ce miercurea trecută un cutremur scuturase centrul Italiei mi-am zis: doar nu ne-o prinde acolo vreo replică!

Uite că ajunseserăm la timp!

Voiam să dormim mai mult în dimineața aceea și trecerea la ora de iarnă ne era favorabilă.

Doar că ne-am trezit pe vapor. Lung cutremur mai fusese! Abia după un minut ne-am gândit să mergem sub grindă (din fericire, lampadarele și tablourile sunt la Paris, pericolul era doar să cădem noi până jos cu tot etajul) ca să așteptăm cuminți finalul.  

După care țup în pat, dar mai poți dormi când pereții romani sunt atât de subțiri!? Tutto bene, striga euforică vecina. Eu sunt mai imunizată cu cutremurele, după ce am trecut prin destul de multe ( Tîrgu Mureș două, București alte două, Mexic unul măricel și lunguț și acum Roma mare și lung. Ce frumos rezum eu cutremurele, de ce nu lucrez eu la vreun institut, ca să scot din povești scalele și scările,  Richter și Mercali, panicile și prevestirile? )

Fură niște zile călduroase. Atât de călduroase că doamna de la fierărie (*Ferramenta, magazinul de unde luăm becuri și baterii, unde copiem chei nepierdute și de unde cumpărăm ce alte lucruri ne mai trebuie prin casă, pivniță și garaj) îi tot dădea cu legenda urbană că din cauză de prea multe grade Celsius se cutremură pământul, uite ceriul roșu la asfințit! Letargici, n-am contrazis-o.  

Dar ne-am tot gândit cum se țin lanț necazurile în Italia centrală. Cum devine praf patrimoniul și ne rămâne mâncarea.

Ăți fi la curent cu inițiativa proprietarilor de restaurante cu specific italian din toată lumea care, pentru fiecare farfurie de pasta alla amatriciana consumată donează un euro pentru restaurarea localității de unde provine această specialitate, Amatrice.

Acum a fost lovită Norcia. Norcinello e un salam produs în zonă.

De la Ascoli Piceno vin măslinele ascolane. Umplute cu vită, tăvălite prin pesmet și prăjite.

Doamne ferește de vreun seism în Toscana, să avem și felul doi la masa asta a tristeții italiene!

Și Doamne, ferește-ne de vreun desert! Unul cu fistic de Bronte (Sicilia)!

La Paris e frig și întuneric. Solul e calcaros și nu se cutremură.