Le Petit Palais (Micul Palat) din Paris a găzduit, până duminica trecută, o extraordinară expoziție dedicată lui Oscar Wilde. Prima dedicată scriitorului, dramaturgului și criticului de artă irlandez, în capitala Franței.
Stranie coincidență: muzeul, o bijuterie arhitectonică, a fost construit pentru Expoziția Universală de la 1900. Anul în care murea, în mizerie, la Paris, Wilde.
Dincolo de Portretul lui Dorian Gray și
poveștile despre viața personală a lui Oscar Wilde, mulțumită curatorilor expoziției și mai ales nepotului său, vizitatorii i-au putut vedea manuscrisele, tablourile despre care a scris, afișele pieselor sale, fotografii și obiecte care i-au aparținut și care nu au cum să nu completeze percepția publicului asupra scriitorului, criticului de artă și dramaturgului irlandez.
Documente inedite, manuscrise, fotografii, desene, caricaturi, obiecte personale, tablouri împrumutate din galerii și muzee din Anglia, Irlanda, Franța, Canada, Statele Unite și Italia.
M-a impresionat mult o cutiuță desenată de Wilde în care ținea o meșă din părul surorii sale Isola, care murise pe când avea nouă ani.
Wilde a venit de mai multe ori la Paris, înainte să se fi mutat aici, după eliberarea din închisoare. A venit să-și viziteze prietenii ( André Gide, Pierre Louÿs, Mallarmé, Verlaine și chiar Victor Hugo.
Salomé, piesa de teatru pe care o scrisese cu gândul la Sarah Bernhardt a fost scrisă în limba lui Molliere.
Cele treisprezece portrete făcute, în Statele Unite, de către Napoleon Sarony, au fost pentru prima dată prezentate toate laolaltă.
M-a impresionat mult o cutiuță desenată de Wilde în care ținea o meșă din părul surorii sale Isola, care murise pe când avea nouă ani.
Wilde a venit de mai multe ori la Paris, înainte să se fi mutat aici, după eliberarea din închisoare. A venit să-și viziteze prietenii ( André Gide, Pierre Louÿs, Mallarmé, Verlaine și chiar Victor Hugo.
Salomé, piesa de teatru pe care o scrisese cu gândul la Sarah Bernhardt a fost scrisă în limba lui Molliere.
Cele treisprezece portrete făcute, în Statele Unite, de către Napoleon Sarony, au fost pentru prima dată prezentate toate laolaltă.
M-au mâhnit exponatele legate de perioada în care a fost încarcerat, și cele din sala dedicată proiectului pentru mormântul său din Cimitirul Pere Lachaise.
Din boxe fixate în tavan, cei răbdători (se auzea foarte prost, expoziția a fost mereu aglomerată, eu am și călcat un câine pe coadă, încercând să-i fac loc unui nevăzător entuziast că, prin ochii însoțitorului său, afla mai multe și să fug de doamna care mirosea îngrozitor. Mereu e câte un personaj nespălat prin muzee, oare de ce?) l-au putut asculta pe Rupert Everett citind din Wilde.
Dacă aveți timp, urmăriți și acest interviu cu nepotul autorului irlandez, Merlin Holland.
Din boxe fixate în tavan, cei răbdători (se auzea foarte prost, expoziția a fost mereu aglomerată, eu am și călcat un câine pe coadă, încercând să-i fac loc unui nevăzător entuziast că, prin ochii însoțitorului său, afla mai multe și să fug de doamna care mirosea îngrozitor. Mereu e câte un personaj nespălat prin muzee, oare de ce?) l-au putut asculta pe Rupert Everett citind din Wilde.
Dacă aveți timp, urmăriți și acest interviu cu nepotul autorului irlandez, Merlin Holland.
Vai, ilustratiile lui Beardsley la Salome, sint superbe. Il iubesc.
RăspundețiȘtergere