Castelul Ancy le Franc- o bijuterie italiană în inima Burgundiei

Recapitulare: plecați pentru trei zile de la Paris, la 14 iulie, am ales să vizităm Burgundia.

Nu era prea departe, eu am petrecut în 2000 o săptămână la Radioul France Bleue, la Auxerre,  ne place istoria ducatului, bem și vin, melci nu mâncăm, muștar da, e frumos în provincia franceză, oriunde te-ai duce și pot continua mult și bine lista de motive. E important și faptul că prețurile sunt mai prietenoase cu turiștii, în afara Parisului. ( Coasta de Azur nu intră în discuție).

Am păstrat pentru ultima zi, și nu era prea sigur că vom ajunge, pe drumul de întoarcere de la Dijon la Paris, Castelul Ancy le Franc.

Am ajuns în două ore, pe un drum regional care traversa câmpii mănoase, în plină recoltă, în mijlocul lui nicăieri,  la acest frumos castel. Nu mai era mult până la ora închiderii, dar am reușit să-i vizităm interiorul și să vedem de pe fereastră grădinile.

Ah, ce frumusețe! Operă a arhitectului italian Sebastiano Serlio, de la care avea să învețe meserie mai cunoscutul Palladio, castelul a fost terminat la 1550. Stil renascentist, cromatică extraordinară, și o poveste tot așa.

A fost construit în inima unui mare domeniu pentru Antoine III de Clermont, cumnat al Dianei de Poitiers.

Adăpostește cea mai mare colecție de fresce din secolele XVI și XVII  bine conservate, rivalizând din acest punct de vedere cu Castelul de la Fontainebleau.

 Cum vă spuneam, ne-a părut rău că nu ne-am plimbat și prin parcul Castelului.

 Observați ceva interesant la această masă de biliard?

 Nu are orificii!

O piesă de mobilier florentin care, dacă ar fi lucrat o singură persoană, ar fi fost gata în aproape patruzeci de ani.

Un pat din secolul XIX. Pe planșa din această încăpere o poveste care m-a intrigat. Pernele sunt așezate pentru cele două persoane care ar fi dormit în acest pat. Nu se întindeau, căci doar morții se alungeau când își dormeau somnul de veci. Să dormi atât de speriat nu cred că e deloc odihnitor.

Ce bine că noi nu avem superstiția asta!

Galeria Pharsale adăpostește o capodoperă a Școlii de la Fontainebleau: bătălia de la Pharsalus atribuită lui Niccolo dell’Abate, Ruggiero de Ruggieri și Nicolas de Hoey.

O machetă a castelului, ca să vizualizăm mai bine geniul creator al lui Serlio.

Priviți culorile plăcilor de pe paviment, în tot castelul am găsit nuanțe calde, de toamnă, de pădure, în armonie cu natura!