Dijon- o bijuterie burgundă

Vacanța noastră de Ziua Națională a Franței a inclus, după Auxerre, Chablis și  Vezelay și un popas la Dijon.

Un oraș încântător, Torino, Genova și Veneția la un loc ( fără ape, desigur,) capitala Burgundiei a fost o surpriză atât de plăcută pentru noi încât
am intrat chiar în pasa de uitat cu atenție în vitrinele agențiilor imobiliare. 

Deseori joaca noastră, prin multe locuri, e că vindem tot și ne mutăm într-un anumit loc. Ne alegem strada pe care vrem să locuim, de multe ori chiar clădirea, etajul și fereastra, ne inventăm ocupații care să ne permită să rămânem acolo și visăm cu ochii deschiși. Ne trezim și ne gândim că oricum viața noastră, chiar dacă nu e la Veneția (în Lido am fi vrut să stăm), la Locarno, la Amiens sau în Bucovina, căci și acolo am lăsat o bucățică din sufletul nostru nomad, e foarte frumoasă și așa, la Paris, Roma și pe unde ne-or mai purta pașii.

Cum v-am povestit și zilele trecute, când am început povestea excursiei burgunde, primul popas a fost, după micul dejun, la Oficiul de turism. 

Mult mai mare decât în micile localități vizitate înainte, cu mult mai multe oferte, cu alte hărți, itinerarii și indicii aurii de urmat. În cazul Dijonului nu a fost un bob de muștar, ci o bufniță! Aflați povestea ei puțintel mai jos.

Primul nostru popas, Catedrala Notre- Dame din Dijon. capodoperă a arhitecturii burgunde din secolul XIII, are o fațadă remarcabilă, traversată de zeci de coloane subțiri. În vârful ei, pe dreapta, Jacquemart, orologiul care din 1383 le dă trecătorilor ora exactă.

Din 1651, Jacqueline a fost cocoțată alături de noul ei consort, iar apoi familia s-a mărit cu Jacquelinet, la 1714 și apoi Jacquelinette, la 1884. ”Copiii” sunt cei care marchează sfertul de oră. Patru păpuși colorate care măsoară timpul dijonezilor!

Stranii, unii dintre ei! Abia mi-am coborât privirea de la familia lui Jacquemart și am dat peste Familia Adams cea mâncătoare de muștar.

Doamna din imagine, aspect auster, ochi gen Morticia Adams și un coc susținut probabil de un băț de vreo 15 centimetri.

Lucru care îmi aduce aminte de un caz rezolvat foarte ușor de niște criminaliști: o femeie care făcea autostopul a fost luată de un camion. După o hurducătură groaznică pasagera a murit brusc. Polițiștii au descoperit că femeia își înfășurase părul în jurul unui pahar cu gura în jos, ca să aibă un coc bățos.

Recipientul s-a spart, la diferența de nivel, când victima a dat cu capul de tavanul vehiculului. Șocul mecanic i-a fost fatal femeii.

Revenind la obiectivele turistice, iată și bufnița dijoneză. De-a lungul veacurilor le-a purtat noroc celor care o mângâiau cu mâna stîngă, a inimii.  a ajuns în halul acesta nu din cauza intemperiilor ci a unui vandal care s-o fi simțit ghinionist, deși a tot frecat-o, poate cu toate membrele. La 2001 a vrut să o nimicească.

A fost cât de cât dreasă și acum e păzită.

Remarcați acoperișurile: țigle colorate sunt cam peste tot, pe clădirile vechi din Dijon.
În imagine e l'hôtel de Vogüé. Monument istoric, clădit în timpul Renașterii, aparține acum municipalității și găzduiește manifestări culturale dintre cele mai variate. În curtea sa au fost filmate niște scene din Cyrano de Bergerac jucat de Gerard Depardieu.

În scuarul Ducilor, un delicios exemplu de artă renascentistă, cu rol deloc decorativ: turnul de veghe al palatului Berbis (échauguette de Berbis). E locul în care santinelele păzeau zona adiacentă Palatului Ducilor de Burgundia,

Palatul Ducilor, care adăpostește și Muzeul de Arte Frumoase era în șantier.

Arcul de triumf de mai jos, Porte Guillaume, a fost ridicat în secolul XVIII, la intrarea din vestul orașului.

În Piața Grangier, un frumos edificiu Liberty, cu acoperișul în formă de pagodă.

Cum să pleci din Dijon fără niște mici suveniruri culinare? Nu melci, nu dulciuri ca la bunica, ci zeci de varietăți de muștar am găsit lângă Piața acoperită a orașului. Nu am intrat în ea, căci duminica adăpostește un brunch( mic dejun combinat cu prânz, pentru cei care se trezesc târziu sau cei care combină două mese fără să plătească două note de plată)

V-am arătat mai puțin de un sfert din frumusețile Dijonului. Dacă aveți ocazia vizitați acest oraș! Istoria lui, bogăția arhitecturală și oamenii sunt cadoul cel mai frumos pe care îl poate primi un turist care poposește în capitala Burgundiei.

(Le vom păstra o plăcută amintire clienților restaurantului la care am cinat, când am ajuns. Pentru că strănutam exagerat din cauza alergiei la fân, s-au mobilizat cu toții ca să ne poată spuneunde e farmacia de noapte cea mai apropiată. La Dijon suni la Poliție ca să afli toate aceste lucruri, sau la un număr verde. Nouă Google nu ne dădea prea multe informații și era mult mai ușor să ne spună un localnic cum să ne descurcăm),