 |
| Castelul La Roche-Guyon |
Să nu credeți că
dacă n- am mai stat de vorbă cu voi și pe acest canal, n-am mai văzut din frumusețile patriei franceze.Mă găsiți pe Facebook, Instagram și Twitter, apropo!
Revenind: dacă v-ați uitat pe fereastră sau chiar ați ieșit din casele voastre, zilele acestea, ăți fi constatat că, ne plângem sau nu ne plângem, toamna e aici. Când soarele strălucește, e extraordinară! Iar arămiul frunzelor e așa de frumos și variat că nu are Pantone atâtea coduri de culori să poată clasifica toate nuanțele!
Cum ne încurcau clădirile din admirația noastră, am ieșit din oraș către La Roche- Guyon, care face parte din cele 157 localități din Franța care poartă numele de "cele mai frumoase sate".
Nu trebuie să fie mari atracții turistice ci să păstreze spiritul care le-a făcut să înflorească, în trecut, îmbrățișând însă și viitorul și provocările sale.
Nu trebuie să fie mari atracții turistice ci să păstreze spiritul care le-a făcut să înflorească, în trecut, îmbrățișând însă și viitorul și provocările sale.
La Roche- Guyon e singurul sat care întrunește condițiile, aici aproape de Paris, în Ile-De France.
Dar noi am mers într-acolo și pentru Castel.
Monument istoric, a aparținut mmultor generații ale familiei La Rochefoucauld. Lamartine și Victor Hugo au poposit aici, iar Rommel și-a stabilit aici cartierul general, după Debarcarea din Normandia.
Am parcat pe locurile gratuite puse la dispoziția turiștilor și am pornit-o pe jos către destinația noastră.
7.80 euro intrarea de căciulă. Doamnele de la intrare ne-au propus să mai plătim 6 ca să ne alăturm vizitei ghidate care începuse cu mult timp înainte. Ne plac asemenea tururi, dar nu ne ardea să alergăm după un grup al cărui conducător nu putea fi avertizat prin telefon sau stație că mai vin doi blambeci în vizită. În fiecare încăpere există planșe cu explicații iar cine are telefon smart poate să-și descarce o aplicație foarte bine pusă la punct.
De aceea veți găsi pe acolo ruine romane care așa s-au născut: copii ale celor pe care Robert le-a văzut lângă Tivoli.
Apoi saloanele castelului, cu tapiserii înfățisând-o pe Estera, cea care ia apărarea poporului lui Dumnezeu, în Vechiul Testament. Priviți-o mai jos, pregătindu-se de nuntă, după ce Mordehai a convins-o să se mărite cu împăratul persan Ahașveroș!
Am pornit-o apoi spre donjon. Nimeni să stea de vorbă, doi câte doi, în grădină: nu era tocmai cald, la umbră!
Și primele dintre cele 250 de trepte, înalte și de 30 de centimetri, pe care le-am urcat ca să ajungem în vârf.
Pont: când aveți de susținut un asemenea efort, respirați profund încă de la început, nu când obosiți! O să observați că nu vi se mai taie respirația!
La Roche-Guyon, care își merită prezența pe lista celor mai frumoase sate franceze, nu mă puteți contrazice!
Grădinile Castelului. Produsele cultivate aici se vând, la intrare, din mai până în octombrie.
La coborâre, i-am îmbărbătat pe cei care urcau aproape în patru labe scările Castelului.
Merită, merită osteneala!
Mulțumeau gâfâind, ce să facă?
Am trecut apoi prin capele.
Biblioteca a adăpostit cândva mii de volume. E foarte posibil ca la finele anilor '80, ultimul proprietar, membru al familiei La Rochefoucauld, să le fi vândut, alături de tapiserii și piese de mobilier, în încercarea de a face rost de bani. Clădirea a intrat apoi în proprietatea Departamentului și a comunelor din jur. Cei care au făcut ultimele amenajări interioare au hotărât să nu lase biblioteca golașă și a rezultat ce vedeți în imagine: coperți false, din material plastic.
În pivnița castelului am găsit și acest cronoscaf. O mașină a timpului în care n-am intrat pentru că nu știam încotro să o iau. Înainte sau înapoi?
La plecare, am mers puțin prin sat, și apoi pe malul Senei.
Ce apus! Cel mai frumos de pe acest blog! Și primul, am impresia.
ce frumuseti! :)
RăspundețiȘtergere