Nu țin să bat în cuie comportamente la care mă uit cu nostalgie, căci 15 ani de blog nu sunt chiar un mizilic, dar nici să trec de la o poveste pe zi, ca în vremurile când Facebook nu exista, la două postări pe an nu se face!
Mai treceți pe aici? Mă mai citiți? Mai așteptați ceva de la mine?
Viața trece, cărțile, pozele și muzica rămân. Dați din cap aprobativ. Mulțumesc!
Vă las cu cel mai frumos cântec de dragoste ascultat zilele acestea, de pe coloana sonoră a unui serial tv care îmi place foarte mult: Babylon Berlin.
Sunt puține cântece care îți spun despre ce e vorba chiar dacă nu înțelegi textul. Eu l-am înțeles, din fericire. Interpretul e un tenor senzațional, fragilitatea transmisă nu sperie, ci înduioșează.
Sunt frumoase poveștile în care cineva e tot ce și-ar putea dori celălalt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!