La ce mă mai uit ( TV, Youtube, Neflix, Prime)

 În primul rând, eu încă mă mai uit la televizor, da.

Emisiunea matinală de pe

Zi de iarnă însorită pe malul Senei

France2 e plină de informații utile, nu urlă nimeni la mine, nu e nimeni în panică, e făcută de o echipă foarte mare, fiecare specialist pe domeniul lui. Cu rubrici de muzică, teatru, cinema, literatură, fake news / știri false demontate rapid și cu argumente solide, sfaturi de sănătate și stil de viață, tot ce rar mai vezi în altă parte. Cât am locuit la Roma o urmăream cu VPN.

La fel și jurnalul de la ora 20.  Jurnalism care încă mai există. De câte ori dau pe BFMTV, dacă am pierdut cumva știrile, îmi zic "ia să ne mai panicăm puțin!' Tahicardie, da.

Despre Arte și Mezzo nu cred că are rost să vă povestesc.

Pe Netflix, seriale pe care le vezi, suferi sau nu, ai coșmaruri sau nu după ce le-ai urmărit până seara târziu, și pe care le uiți, dacă nu le spui și altora despre ele. Am perioade în care caut producții dintr-o țarâ anume am terminat cu zona scandinavă și cu Israelul. Și aiureli, și ocazia să mai afli ceva despre modul lor de viață.The Girl from Oslo (cu niște clișee, dar asta e) și Ostaticii mi-au reținut atenția.

M-am uitat cu popcorn (adică să văd până unde se poate ajunge)  la Inventând-o pe Anna, despre tânăra care a dus de nas o mulțime de persoane influente din New York, care i-au împrumutat sume importante de bani (ea convingându-i pentru că a spus sau nu, i-a lăsat mai degrabă să  creadă că e moștenitoarea unei averi de 60 de milioane de dolari pe care va putea pune mâna odată ce împlinește 26 de ani.  Țineam minte de când o arestaseră povestea ei și mă minunează și acum modul în care rețelele sociale pot scutura mintea celor mai slabi de înger.  Iar aseară, aoleu, alt șarlatan, dar mai găinar, în The Tindler Swindler. Vai, vai, banul la bani trage, cer;etorii bogați au mai mult succes!

Acum lăsăm să curgă bombănind într-una, că mare prostie mai e, un serial italian, Fidelitate. Dacă v-am zis despre el nu înseamnă că-l recomand, dar atunci de ce-l mai pomenesc? :) Poate pentru că mă tem că serialele acestea reprezintă oarecum țara în care sunt produse?

Pe Prime, aștept sezonul al patrulea din Minunata doamnă Maisel.

Pe Youtube, sunt interesante, și vă spune despre ele mai ales că acum, cu traducerea automată, sunt ușor de urmărit de oriunde în lume, filmulețele de pe canalul Vogue France. Ultimul, din ciclul "cum au ei în casă?" cum obișnuia să întrebe o mătușă, la casa de vacanță din Bretania a lui Margaux de Fouchier. Niște filmulețe cu șarm. C'est du joli, spunem noi (am învățat expresia de la un agent imobiliar care ne explica de ce nu e schimbat parchetul vechi și foarte zgomotos dintr-un apartament pe care voiam să-l închiriem). Era du joli (parquet point de Hongrie niciodată renovat, dacă doriți să știți) și altceva nu. 

Mi-am dat seama că mi-e greu să vă scriu și pentru că am fost nevoită să-mi cumpăr un alt computer și parcă nu a fost de ajuns că am aștept șase săptămâni după el (lipsesc componente de pe piață, dar am și cerut unul cu tastatură universală, nu franțuzească), dar  uite că tastatura e diferită de cea veche și dacă pentru ă,â,ț,î există o tastă coresponzătoare, ș trebuie scris apăsând lung pe s și alegând apoi 1. E greu, foarte greu, credeți-mă! Îmi pierd gândurile, trebuie apoi să le reiau! Eventual să caut sinonime astfel încât să nu am nevoie niciodată de ș?! Ce mă sfătuiți? M-ați mai citi fără ș?!