Cartier la MAD, Cinema la Musée d’ Orsay, Yoga la Muzeul Guimet. Vesti de la Paris

Se întâmplă să fie cam gri, aici la Paris, dar de dimineață mi-a luminat ziua acest micuț Fiat 500 galben-floarea-soarelui.  Îngrijit, curat, micit  cumva  tocmai  de lipsa altor mașini în preajma sa. Ce-o căuta el aici? E la fel de straniu cum ar putea fi un vechi Citroen pe străzile Romei.

Veștile de la Paris nu sunt descurajante- zilele sunt din ce în ce mai luminoase, când e un soare orbitor, când un plafon greu de nori. 

 

Viața culturală e și ea tot mai intensă:  în afară de niște spectacole de teatru anulate  (nu am reușit să văd exact două montări ale Livezii cu vișini, dintre care una cu Isabelle Hupert, la Odéon. Adică luasem bilete dar exact cu o zi înainte, în ambele cazuri, am fost avertizată că reprezentațiile nu vor avea loc, din cauză că se îmbolnăvise cineva din distribuție. Atunci am hotărât să-i pe las actori în pace, să nu le mai port ghinion, și să mai aștept până să iau următoarele bilete. Prin aprilie, presupun.)

 

Așa că mi-au rămas muzeele și televizorul.

La Muzeul Orsay am văzut o expoziție despre cinema și modul în care apariția sa a influențat, atunci arta. Extraordinar modul în care a fost concepută expoziția.

La Muzeul Artelor Decorative MAD am văzut expoziția dedicată influenței artei islamice asupra creațiilor bijutierilor Cartier. Am văzut adevărate opere de artă, nu doar materialele prețioase din care au fost făcute e important, ci și migala, tehnica și inovația, pentru că mult s-au mai copiat toate aceste creații, dacă ne gândim bine.

Cel mai scump exemplar din expoziție

Un colier care i-a aparținut actriței Elizabeth Taylor

Ultima vizitâ la muzeu- la Guimet, Muzeul artelor asiatice. O expoziție cu zeci de lucrări din perioada Moghul pe tema Yoga: asceți, yogi, sufi. În vremurile noastre în care yoga e asociată cu statul în cap, cu vestimentația, sau lipsa ei, strălucitoare și în general cu nimic din ceea ce ar putea fi consemnat în ceea ce s-a scris în India,  acum peste 1500 de ani, lucrările expuse la etajul doi, care găzduiește expoziția, sunt o adevărată bucurie.

În fiecare dintre cele trei muzee, librăriile sunt un al doilea motiv pentru care merită o vizită. Pentru fiecare expoziție, rafturi întregi cu literatură de specialitate, nu doar obiecte (creioane, carnețele, postere, calendare), care sunt și ele binevenite, un suvenir, o piedică în calea uitării.

 

Voi ce ați mai făcut, văzut, citit, ascultat?

 

( O să vă scriu și despre asta, zilele următoare)