Păream dispărută dar nu sunt, vă giur!
Dă-i omului timp liber cât mai mult şi tot îţi va spune că nu are vreme să facă nimic. Am zis, mă puteţi cita, am experienţă de viaţă relativ bogată.
Mă gândeam în timp ce citeam Le Figaro pe nava domnului Picard care ne-a adus încoace peste mări şi ţări, că ar fi chiar aiurea
să ni se întrâmple ceva şi lumea largă de pe internet să nu afle.
Aşa că mi-am lăsat parolele într-un loc ştiut doar de persoana de încredere şi veţi afla, chiar în limba română, ce şi cum. A, acesta e articolul care a indus gândul cu pricina. Nu, nu e morbid. Ţine de viaţă.
Şi, cum scriam de zor la parole, mi-am amintit de IHT şi de articolul citit pe acelaşi aparat de zbor din care aflam că sunt foarte cool că parolele mele nu sunt nici 1234565 nici data de naştere. Iar asta de la bun început. (Apropo, cum am călătorit ziua îmi propusesem să înving diferenţa de fus orar prin nesomn şi rezistenţă dură plus mers la nani la ora când ar merge mexicanii sănătoşi la cap, recte 22.30. Aşa se face că am văzut Séraphine, Eleganţa ariciului şi Flori de cireş, vreo 5 episoade din tot felul de seriale plus un documentar cu madam Wintour.
Aici nu e foarte cald, nu ştiu de ce iar sunt nori pe cer în anotimpul acesta pe care cărţile îl numesc uscat, s-a deschis un Le pain quotidien dar ne ţinem tari şi supli şi încă nu intrăm. uf.
Ioi da' ce activitate culturala intensa :-)
RăspundețiȘtergereCum a fost filmul "Eleganta ariciului"? Cartea a fost minunata.
Si de ce sa nu intrati la "Le pain quotidien"??? Pai tocmai ca va ajuta sa va mentineti supli. Mic dejun frantuzesc, miam, miam.
Nonica, GRESIT!!!!!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereEu am fost, in mod repetat, la Le pain q., la NY, la cel de linga 5th Ave.
Salatele sint divine, supa e superba, chisha vegetariana - maninci si plingi de fericire. Desigur, toate astea daca reusesti sa nu te uitzi la prajituri, patiserie si diverse chestii de bakery. Desi, e drept, nu am putut pleca de acolo fara piine pt. acasa.
Dar daca esti TARE, e un loc minunat.
cartea mi-a placut mai mult dar pe de alta parte filmul nu avea cum sa rezume tot tot tot.
RăspundețiȘtergereAoleu, la LPQ nu intram din motiv de tarte si ce alte bunatati am mai vazut! ca pe alea le-au pus in vitrina de langa usa si restul sta doar pe meniu. Crezi ca nu stiu ei sa faca vanzare?
astept sa vad cum le merge si-au deschis pravalia fix langa Da Silva, o brutarie miam miam cu cofetarie cu tot, dar unde nu se sta jos, pe de alta parte.
Arata cam bine bunatatile de la ei de pe site, jos palaria ca va tineti tari si nu intrati. Eu pana acum eram de mult acolo, clienta fidela.
RăspundețiȘtergereMilady, voi cadea in ispita cand voi trece singura pe acea strada. dupa care imi va parea rau. deja am calculat sa nu trec pe acolo singura.in doi poftim la fel de tare dar ne tragem palme reciproc ca asa nu vom muri dupa 80 de ani supli si vivaci cum ne-am proiectat:)
RăspundețiȘtergerein tara asta ori mananci acasa ori te ingrasi. ori se deschide painea asta cea de toate zilele si o ocolesti:)
sper ca am mai zis pe aici ca dulciurile in mexic sunt insuportabile: de vreo doua ori cantitatea de zahar decat aia pe care o gasim prin alte tari.parca si ciucalata din US and A mi se pare scarbos de dulce.