iar cu tlaloc...

(mamma mia, de când nu am mai trecut pe aici au îmbunătăţit ăştia Bloggerul. Presupun că e o îmbunătăţire, că altfel de ce să schimbi ceva? Sau o fi de când cu Buzz, mai ştii? haida, că mai mult nu mă pricep la din astea. )
cum spuneam în titlu, în acest frumos sezon uscat, plouă mocăneşte de azi-dimineaţă şi capul meu a decis să
nu se mai ia după nori şi să nu-l mai doară.

Suntem bine, bem suc de merişoare, mâncăm pepene şi am scăpat cu bine după povestea cu piatra la rinichi. Avem un copil, Pedro, 5 mm, la analize în US and A, să vedem de ce natură este. Ar fi bine să fie din cauză de apă calcaroasă de la Roma, că nu e uşor să renunţi la spanac plin de oxalaţi când ţi-ar putea-o cere doftorul.

Şi picură aşa de ciudat că luasem un ciomag în mână şi am vrut să ies pe terasă să văd ce e cu zgomotul ăla de paşi. Da, erau picăturile de ploaie. Plouă. Sau poate e de la Prison Break.
Am câştigat la Twestivalul de anul trecut din Mexic trei sezoane care au rămas în ţipla-le până la convalescenţă şi statul în casă. Şi ne ţinem tari: vedem împreună 3-4 episoade în fiecare seară, nu sunt necinstită şi nu mă uit la nimic când sunt singură acasă, deşi am fost trădată cu nişte căutări pe google ca să vadă talianul ce e cu Abbruzzi. Apropo, dacă nu aţi văzut filmul sau nu vă place poate nu are rost să cetiţi mai departe, pentru că e o psihoză cu legătură şi nu am putere să explic nimic în plus. Cert e că aşteptăm să ne sune la uşă Sucre, ne închidem în dormitor seara, azi, trezită la 7 (da, e prea de tot pentru mine, merg la nani la 12, după evadare) şi dusă în Coyoacan m-am surprins uitându-mă bine în jur înainte să cobor din maşină. Nu era decât un măturător care fugea spre mine să vadă daca i-am distrus grămada de frunze adunate cu migală când am parcat sau am fost miloasă. Miloasă nu neapărat, dar măiastra într-ale parcării da.
E rău. Mi-am amintit de DVD-urile date cu împrumut şi de acelaşi "sacrificiu" cu Lost care, evident, continuă şi zău dacă mă interesează.
Vin REO Speedwagon şi Styx în Mexic, am aflat abia acum, evident că bilete nu mai sunt. Oh, şi Massive Attack. Şi am auzit într-un restaurant o trupă gen Nightwish sau ăia, Army of lovers, cu o melodie prea de tot asemănătoare cu "Vorbeşte marea" a lui Cătălin Crişan.
Oh, şi am mai şi visat, s-ar putea ca aici să fie ţara viselor, că prea se repetă experienţa. Se făcea că eram în maşină şi şoferul unui vehicul care mergea în dreapta mea s-a plâns că l-am lovit pe partea stângă. În primul rând că am enumerat foarte multe insulte atât în limba lui maternă cât şi în limba mea maternă, de am descoperit că sunt poliglotă, iar apoi am chemat poliţia şi i-am cerut omului care venise să-l oblige pe şoferul din dreapta să-şi ia medicamentele. Dar asta e tot cu secvenţe din Prison Break aşa că mai am puţină răbdare să terminăm cele trei sezoane, la al patrulea evident că ne va fi trecut entuziasmul să ne uităm, aici se vor fi terminat ploile şi noi nu vom mai sta în casă.
Iar aţi pierdut timpul cu mine, of.
A, dedicaţie: REO Speedwagon- In my dreams