Schiorul mexican se pregateste pentru jocurile olimpice

Acum că am cetit ziarele îmi dau seama că nu degeaba mă uitam eu cu admiraţie la schiurile din pivniţă. Aş fi vrut să le spun că aici în Mexic sunt nişte rarităţi care merită să fie lustruite cu piele de căprioară, dar acum ştiu că nici măcar nu se compară ele cu cele care se pregătesc de Vancouver.

Da, dacă Ungaria avea flotă fără să fi avut direct ieşire la mare, şi Mexicul are un vajnic schior, fără să aibă zăpadă decât pe creştetul vulcanilor din apropierea Capitalei. (Nu e nici o legătură cauzală, nu vă speriaţi că aş fi luat-o razna).

Doamne, că greu mai ajung la subiect.

Subiectul nostru are 51 de ani, genunchii paradiţi, aspect aristocratic şi un nume tot aşa. 

Cunoaşteţi-l, aşadar, pe căpitanul echipei de schi a Mexicului şi unicul concurent la Olimpiada de iarnă de la Vancouver, alteţa sa prinţul Hubertus von Hohenlohe- Langenburg!

S-a născut în Mexic, deci cetăţenia o are, dar a crescut şi s-a antrenat pe alte meleaguri, cu siguranţă acoperite cu mai multă zăpadă decât se poate așeza pe Popocatepetl.

Polivalent din fire, pentru că poate nu știați, e şi fotograf pe deasupra. Ba şi cântăreţ (vă place Andy Himalaya nu?). Şi fondatorul Federaţiei mexicane de schi, cu aproape 20 de ani în urmă.

Ia uitaţi ce site frumos are! Şi ce calendar cu sexoşi instructori de schi!

Domnul se supărase foc în 2006 când, deşi s-a calificat pentru Olimpiada de la Torino, autorităţile mexicane au decis să nu trimită o echipă de un om la luptă. 

Acum lucrurile s-au schimbat şi bănuiesc de ce. Alteţa sa schioare a pus la bătaie banii de drum şi de reprezentanţă, deşi i se pare vulgar să discute despre aşa ceva, din ce citisem eu în la Jornada.

PS: poate mai ţineţi minte şi echipa de bob a Jamaicăi, pentru că exotismele astea nu sunt rarităţi.