o insuliţă gringo în Mexic: San Miguel de Allende

Ca să nu cumva să rămânem în oraşul pustiit de Paşte, să respirăm mai uşor şi să ne lipsească îmbrâncelile de pe trotuare, am hotărât să mărim spirala pe care o facem călătorind în jurul capitalei mexicane.
Ca să nu ni se acrească de atâtea pieţe centrale şi de catedrala din centru am zis San Miguel de Allende şi aşa s-a şi întâmplat. Ce fericire!

San Miguel de Allende, statul Guanajuato. Unul dintre cele mai bogate ale măreţei republici mexicane. Şi mai puţin mexican, la prima vedere. O să vedeţi şi zilele următoare de ce.

La San Miguel de Allende au venit să îmbătrânească fericiţi sute de americani pensionari. Cu siguranţă datorită lor ordinea, disciplina, siguranţa sunt mai apropiate de normal aici. Până şi catedrala e altfel.
Şi nu a fost fără de rost alegerea noastră: procesiunile din Săptămâna Mare a fost alt motiv pentru care ne-am dus oasele într-acolo.

Cu 140 de mii de locuitori, trotuare imposibile şi străzi pietruite, cu muzee, case de cultură, biblioteci şi alte lucruri  plăcute timpului liber al pensionarilor mai sus amintiţi, oraşul e, pentru mulţi dintre turiştii americani, poarta de intrare în Mexic. Oraşul-tampon, unde dai de cultură şi tradiţii fără să ţi-o iei direct în freză pentru că eşti pistruiat.

Vinerea mare, Piaţa centrală. 2000 de oameni într-o procesiune care an de an se repetă. Paşi mici, emoţie, "hei, domnul cu pălărie caraghioasă, nu vedem nimic!", nişte trecători agasaţi de mulţime, "şi o să vină iar o dimineaţă când cocoşii vor cânta de trei ori", soldatul roman care urmează trupul crucificat e un american. Omul cel rău. Atunci şi acum. Fetiţe fără de răbdare, un frapucino care să mă scoată din pepeni aterizează la un centimetru de sandaua-mi. Orele trec, procesiunea continuă, trece şi sicriul.

Din fericire, Paştele în Mexic nu pătrunde sfera comercialului.

Duminică, bucuria răzbunării(explică-le oamenilor că aşa a fost menit să se întâmple!) Iuda spânzuraţi şi aruncaţi în aer. Mai mulţi chiar. Toţi sponsorizaţi. Mai o cofetărie, mai hotelul de la colţ, fiecare cu dorinţa lui explozivă.

E cald, plecăm. Ne arată ieşirea din oraş un poliţist călare.