salutari de la Tequila

(Tequila cu un singur "l", mulţumesc)

Ca să nu rămân repetentă nici anul acesta (toate călătoriile mele pot avea aceasta scuză, ce mai!) când Mexicul era în vacanţa de toamnă cauzată de 1 şi 2 noiembrie şi ceremoniile de Ziua Morţilor, noi ne-am luat-din banii înturnaţi de o companie de zbor mexicană care se laudă că-ţi dă arginţii  înapoi dacă întârzierile sunt mai mari de două ore ( iar  noi am avut "norocul" ăsta când am fost la Tulum)- belet pentru Guadalajara.

O oră de zbor pentru aproape 700 de kilometri care se pot face în vreo 10 ore, din ce ne spun ghidurile noastre de călătorie.

Guadalajara e capitala staului Jalisco, locul de unde Mexicul a primit mariachi, tequila şi toate articolele de pielărie cu specific de văcar plecat de la rancho în oraş şi rămas acolo. Tot de la Guadalajara vine şi actuala Miss Univers, Jimena Navarrete, coroana datorându-se frumosului amestec de sânge loco şi lichid vital de francezi, olandezi, germani, italieni şi reprezentanţi ai altor naţii europene pripăşiţi pe aici din cauză de frumoasă natură şi climă cu media anuală de 23 de grade Celsius.

La nici o sută de kilometri de oraşul care, apropo, găzduieşte anual un important Târg de carte, se află un loc arid, la poalele vulcanului Tequila, unde spaniolii au spus maguey!, când au văzut puzderie de plante cu frunze cărnoase bătând spre albastru. A venit apoi domnul botanist Weber să îi contrazică: nu era maguey ca din Spania ci agavă albastră care acum mai are şi un Weber la final, omagiu neamţului care a ştiut să pună punctul pe i.

La ce folosesc agavele? Treptat, ca să nu ne îmbătăm din prima, la siropul foarte la modă acum. Îndulcitor bun până şi pentru diabetici fără arome colaterale sărate sau acre.

Apoi, fermentat, la ceea ce cunoaşteţi, că nu degeaba am scris de câteva ori până acum tequila: în cinci forme există ea, de la tequila tinerică transparentă argintie la cea super maturată în butoaie afumate, care ajunge la 800 de pesos 750 de mililitri la poarta fabricii. (oh, mi-am amintit de clişeul cu preţul la poarta fabricii;)

Cum se face tequila? Din agave, agave, dar cum?

Precum vedeţi în fotografii, agavele au frunze ţepene care bat în albastru.După ce planta împlineşte trei anişori vin jimadorii (secerători,cosaşi) şi taie frumos frunzele de la bază. Un rând pe an. Timpul trece, rânduri de frunze dispar, la baza agavelor un bulb-rădăcină se dezvoltă frumos. Când vine vremea recoltei, jimadorii taie toate frunzele şi rămân căpăţânile din imagine, cărora oamenii le spun piña, căci seamană, cumva, cu ananaşii.

Căpăţânile se taie pe jumătate şi se pun la cuptor, scoase, răcite, se trec prin moară şi melasa respectivă se pune la fermentat. Distilat o dată şi de două ori, pus în sticle pentru tequila cea mai ieftină şi în butoaie, pentru cea care treptat capătă culoare şi arome din lemnul afumat în felurite feluri.
Tequila aceasta sfârşeşte şi ea în sticle şi apoi pe mesele oamenilor beutori din fire sau nu.

Se bea din păhăruţe cărora li se spune căluţi pentru că pe vremuri se beau din corn de vită ţinut de vajnicii mexicani agăţat de şaua bidiviului. Pentru cei cu inimă sensibilă există un alt păhăruţ de suc de roşii condimentat lângă, puţintică sare, o limetă, ajutoare diluante.
 Tequila DOC se produce doar in 6 state mexicane, important fiind ca plantele de agave să fi crescut la o anumită altitudine, în sol vulcanic, dar pe lângă ea, din aceeaşi materie primă se produce şi pulque (care nu e distilat) şi mezcal, care se prezantează cu un viermişor(care parazitează aceeaşi plantă) uscat, nu viu, plutind în pahar
Eu nu ştiu cum e, dar admit că am scufundat limba în cele cinci feluri posibile date la degustat. Această usturătoare experienţă, alături de aburii din fabrică, m-a ajutat să nu mă enervez prea mult pe şoferul microbuzului care, deşi întârziase şi o lălăia de dimineaţă, când am plecat în excursie, pe la 4 după-amiaza avea mâncărimi că la 5 ar dori să fie acasă. Şi a fost.