expres.rapire expres

Se dă un om rău cu acces la telefon. Informaţii nu neaparat detaliate despre victimă şi un ton hotărât."Copilul tău e la mine. Vreau bani". Eventual o voce de copil de departe îl bagă pe părintele de la telefon în şi mai mare panică. Rău-făcătorii au, câteodată, informaţii, alteori coincidenţele pot fi de partea lor. Răpitul nu e răpit dar ransomarea se plăteşte.

Caz 1. Patricia, colega mea de birou. Plecată în
deplasare câteva zile prin Caraibe, mesaje cu tâlc pe Facebook (184 de prieteni, toţi foşti colegi de şcoală sau de birou), părinţii divorţaţi, tatăl îmbătrânit  pe care nu-l vede niciodată primeşte un asemenea apel şi, cum păpuşa de fată pe care o pomenisem înainte îi era ameninţată, într-o singură oră şi-a vândut maşina şi le-a trimis celor de la telefon 10 mii de pesos.(eu, deplasată ca mai mereu, am avut de întrebat dacă atât valorează Paticuţa noastră, atât?) Transfer prin Western Union. Patty era la noi la birou. Tatăl, în toată spaima aceea pe care nu o condamn, nici măcar n- a dat un telefon să o întrebe dacă e bine, răpită, liberă, sănătoasă. Tevatură, căci abia după ce a trimis banii şi şi-a mai tras sufletul, domnul C. a încercat să afle cum mai e fetiţa lui, cum mai e comoara lui. Tevatură la birou. Indiferent ce credea Patricia despre ticălosul de taică-său, colegii s-au aruncat într-o maşină, au mers cei 40 de km până la casa omului, l-au luat la întrebări, Patty s-a dus de a încercat să-i recupereze maşina omului, a plătit 6 miişoare şi uite aşa toată povestea a costat 16 mii de pesos, spaimă, nervi şi o jumătate de zi pierdută. Dar bine că nu ne-au luat-o.Patty e simpatică.

Caz 2. O lună mai târziu, colegul Daniel, june trandafiriu în obraji care îşi pune chipsuri în sandwichul cu cine ştie ce carne, doar e la dietă, nu apare într-o vineri la serviciu. Gărzile dumisale de corp, căci e dintr-o familie de blonzi care pe lângă maşini au şi aşa ceva pe lângă casă, nu ştiau nimic despre el. N-a ajuns acasă. Noi îngrijoraţi, o colegă să leşine, noi nu ştim dacă din amor sau aşa e ea, mai sensibilă. 30 de ore mai târziu aflăm că băietul ăsta  a apărut acasă, după o beţie şi dormit la nu ştiu cine acasă. Eu am zis că cinstit ar fi să fie avertizat că a lipsit o zi, chiar dacă ne bucurăm că nu a fost răpit, nu i-au trimis urechea în plic la părinţi dovadă că banii bine vor fi trimişi (prin Western Union?) la cine îl are în mână.

Caz 3, nu vă opriţi din cetit căci altfel o să credeţi că de fapt aici doar gura e de oamenii răi: angajatul unei multinaţionale merge la bancă, iese, intră fără să vrea într-o camionetă, i se iau banii, se aşteaptă 24 de ore ca să se mai poată folosi o dată cardul (din cauza jafurilor aici e o limită de bani pe care o poţi preleva de la bancomat în 24 de ore), după care e trimis acasă. Ar fi devenit costisitor dacă trebuia hrănit şi mai apoi unde să suni în străinătate să ţi se trimită bani?

A, toate obiceiurile de mai sus durează de cel puţin 30 de ani aici. Abia astăzi au publicat în Monitorul Oficial Mexican legea anti-secuestro. Intră în vigoare peste 90 de zile. Ce prevede? 70 de ani de închisoare pentru răpitori, s-au schimbat nişte competenţe: acum e delict federal, deci tratat cu mai multă atenţie. S-a omis un lucru esenţial însă: îngheţarea activelor familiei din momentul în care se reclamă dispariţia/răpirea. În Italia aceeaşi metodă a dat roade şi grozăviile care se întâmplau cu 30 de ani în urmă au dispărut repejor: nici să cadă victime ameninţărilor, lacrimilor de la celălalt capăt al firului, familia n- ar putea plăti răscumpărare pentru ruda răpită aşa că afacerea nu are cum să fie rentabilă.

Pentru mine nu vă temeţi: intru în categoria victimelor dificile: nu au pe cine suna să mă ransomeze. Nu vorbesc spaniolă nici eu, ce credeţi? :)))

A, la final, poate vă prindeţi după ton ce şi cum, un secuestro *(o rapire) prin telefon întrerupt de o fată pusă pe glume. Uneori e bine să nu crezi nimic nimic.

Pe scurt, telefonul sună într-o casă unde fiul şi fiica unei doamne presupus răpite sunt ameninţaţi. Băiatul spune că are doar 500 de pesos, cere cu mama sa, el e student, nu are bani, răpitorul ameninţă. Îi cere numărul de mobil, îi spune că are la dispoziţie aparate de ultima generaţie, băiatul spune că nu are telefon mobil. Răul îi cere un număr de mobil la care va răspunde, îl întreabă cine mai e acasă, băiatul îi spune că sora lui, Marcela , în vârstă de 25 de ani. O bună sursă de bani, la atâţia anişori, nu?

Iar acum la telefon sora, care îl ia pe omul rău peste picior.Cine e la telefon?Toni Furtună din organizaţia Cartelul din Golf al  los Zetas (aici vedem că e diletant, există mai multe cartele de droguri, unul e cel din Golf, altul al los Zetas, Familia Michoacana, Cartelul din Sinaloa etc.) Fata crede la un moment dat că e o farsă. Răul continuă şi face apel la realitatea vieţii şi anume aceea că cineva va începe să moară.Aceasta e realitatea vieţii, da. Răul se enervează, se supără, spune că el lucrează şi are bani, nu 500 ca prăpăditul de fiu Se înjură reciproc, tinereii plini de haz, el plin de năduf şi apoi bai bai.