Vă salut cu drag şi vă trimit o rază de soare cum am văzut eu astăzi aici: orbitor.
E frumoasă iarna, nu zic nu, dar parcă nu mai sunt obişnuită, zău. Hainele mi se păreau grele (şi sunt tot aceleaşi, pentru că nu s-au tocit la coate în dulap, nepurtate), fularele insuportabile, mănuşile când mari ,când mici, cafenelele, magazinele şi alte spaţii închise prea călduroase (de ce nu se gândesc proprietarii la acea mică încăpere numită antreu graţie căreia şocul termic nu ar fi atât de puternic?) şi dătătoare de bufeuri.
M-am întors cu poveşti, desigur, dar bagajele se desfac încet şi mi-am rătăcit carneţelul de notiţe.
Am văzut o mulţime de filme graţie lui Aer Franţa, am făcut cură de pizza, mozzarella şi primo sale, cremşnit ori millefoglie (fără niciun regret, din cauza coborârii de la 2200 de metri la nivelul mării am fost Iepurica Duracell câteva zile, cineva ar fi trebuit să mă filmeze urcând dealurile atât de grăbită încât păream drogată, de fapt chiar eram, cu oxigen!), m-am jucat cu o grămăjoară vie şi curioasă cu numele de cod Nepoţelul, am făcut nişte fotografii, nişte bagaje şi uite cum a dispărut ianuarie din calendar!
Revin, deşi sunt fără vlagă. Am urcat iar la 2200 de metri poluaţi, pfff. E sezonul uscat şi, dacă deschid geamul, am senzaţia că merge un camion din anii' 50 la noi pe terasă. Deşi, ca şi Seinfeld, mă îndoiesc că, închizând geamul, aerul din casă devine mai curat.
Am văzut o mulţime de filme graţie lui Aer Franţa, am făcut cură de pizza, mozzarella şi primo sale, cremşnit ori millefoglie (fără niciun regret, din cauza coborârii de la 2200 de metri la nivelul mării am fost Iepurica Duracell câteva zile, cineva ar fi trebuit să mă filmeze urcând dealurile atât de grăbită încât păream drogată, de fapt chiar eram, cu oxigen!), m-am jucat cu o grămăjoară vie şi curioasă cu numele de cod Nepoţelul, am făcut nişte fotografii, nişte bagaje şi uite cum a dispărut ianuarie din calendar!
Revin, deşi sunt fără vlagă. Am urcat iar la 2200 de metri poluaţi, pfff. E sezonul uscat şi, dacă deschid geamul, am senzaţia că merge un camion din anii' 50 la noi pe terasă. Deşi, ca şi Seinfeld, mă îndoiesc că, închizând geamul, aerul din casă devine mai curat.
mda, eu tocmai mi-am luat biletul pentru intoarcerea in Austria. ma intreb cum o sa fie dupa aproape o luna in RO. chestia haioasa e insa ca au inceput deja sa ma manance talpile: am stat prea mult intr-un loc, fie el si acasa :))
RăspundețiȘtergereFara peripetii voiajul asta? Bravos!
RăspundețiȘtergereSoare orbitor? Haine lejere? Sper sa-mi amintesc ca exista si asa ceva.
Draga Monique, si de data aceasta te-ai intors la toate ale tale de sub sombrero...si la SI MAI RECE la nord de Italia...tot n-ai ajuns :-(( Si zau ca aveam si lemne pentru semineu...si tuica (nu palinca, deh) facuta de tata...si, (la cerere) copii mai mici sau mai mari in diferite grade de rudenie/vecinatate, daca ti-era vrerea... "Ne vedem" pe yahoo?! ...ca pe la voi inainte de termenul vostru limita acolo...nu prea stiu daca... :-((((( pup u, Alina
RăspundețiȘtergereZazuza, asa e: am devenit nomade desi eu sunt stilul pisica si as sta inchisa in casa cu zilele fara sa vina pruritul in talpa:)
RăspundețiȘtergereBeatrice: da, straniu, nimic spectaculos care sa ne strice calatoria, in afara de faptul ca inghetatele au disparut din avion in 2 minute(nu mananc asa ceva, dar mi-ar fi placut sa am ce alege, cand m-am dus sa-mi iau un sandvici, la jumatatea zborului;)
Alina: sa-ti fie rusine ca dai vesti din an in Paste si la inceputul lunii! Lasa ca ne intoarcem noi si ne desparte un tren!