De cum am intrat în maşina care ne-a dus dimineaţa către oraş, şoferul a ţinut să ne avertizeze că argentinienii nu sunt ceea ce par şi că pot fi definiţi drept nişte italieni care vorbesc spaniolă, se îmbracă precum englezii şi vor să pară francezi.
O săptămână în Buenos Aires şi un an de lucrat alături de doi argentinieni au confirmat spusele şoferului. Să credem în taximetrişti!
În primul rând că
aproape o jumătate dintre argentinieni sunt urmaşii celor care au venit după Unificarea Italiei pe Noul Continent. Micile detalii care fac specială spaniola vorbită în Argentina vin, şi vorbitorii de italiană şi spaniolă o pot confirma, de la ei. Argentinienii sunt frumoşi. Înalţi şi slabi. Au sprâncene frumoase. Bine definite. Acum la modă, cândva cam groase. Şi parcă mereu ridicate a mirare. Fac mult sport, iar medicul de familie îşi începe mereu consultaţia cu " mişcare faceţi?" Doamnele poartă părul lung până la bătrâneţe, domnii, dacă nu chelesc, au şi ei părul mai lung decât standardele. Se mănâncă alla italiana mult şi bine, se gesticulează puţin şi se cântă mai ales vorbind, micul-dejun se face cu corn (medialuna, jumătate de lună) şi cafea (şi derivate).
Cum toamna e în toi în emisfera sudică şi ploile nu au lipsit săptămâna trecută, nu pot spune dacă trenciurile de pe stradă erau purtate pentru climă sau pentru că argentinienilor le place să se îmbrace ca nişte lorzi. Cert e că multe magazine din Buenos Aires, unde se vând articole fabricate loco (Industria argentina!) au nume cu rezonanţe englezeşti. Domnii se încalţă cu mocasini în veselie, combinaţia sacou bleumarin cu nasturi metalici, pantaloni bej şi cămaşă bleu pare uniformă de serviciu, doamnele nu prea poartă tocuri şi n-am văzut deloc culori vesele pe stradă (o fi şi toamna o explicaţie).
Nişte arhitecţi au decis, probabil, aspiraţia argentinienilor de a le semăna cât mai mult francezilor. Duparc, Gire, Eiffel, Fabre şi mulţi alţii născuţi în Franţa sau argentinieni care au studiat la Paris, alături de urbanişti care au tăiat largi bulevarde ce străbat capitala Argentinei, au conferit un aspect unic oraşului, între 1890 şi 1940.
Despre oraş o să vă povestesc mai multe altă dată.
Cosmopoliti argentinienii astia! Cat despre italieni, au invadat nu numai Argentina, ci si Brazilia. Si dupa ei, si nemtii. De altfel, se stie ca post WW II o serie de nazisti si fascisti s-au refugiat in zona, de frica tribunalului de la Nurnberg.
RăspundețiȘtergerePS: ma omoara cuvintele alea de control
Apai in afara de mafia si faptul ca unii erau nazisti ascunsi cred ca 'invaziile' astea au adus beneficii peste tot in lume (ai uitat de Australia!)
RăspundețiȘtergeresi-n venezuela sunt italieni, se pare. eu am cunoscut un cuplu de argentinieni, ea ziarista(avea o revista de arta la ea in tara), el inginer. mi-a placut mult de ei, au f. mult stil si in plus femeile sunt f. independente, in sensul bun al cuvantului, muncesc sa-si intretina independenta si nu se lasa calcate pe bataturi. :))
RăspundețiȘtergereCaracteristicilor argentinienilor trebuie să o adăugăm şi pe cea de a merge la psihanalist - toată lumea şi din orice mărunţiş.
RăspundețiȘtergereFemeile or fi independente, dar multe reuşesc să fie foarte feminine ("softish") şi neagresive.
Şi eu am cunoscut timp de câţiva ani un cuplu de argentinieni; se pare că-s destul de răspândiţi de vreme ce toţi care am comentat pe aici cunoaştem câţiva. Mă uluia cum vorbeau (miorlăit, ca-n telenovele). Un peruan se declarase scandalizat, zicea că aia nu-i spaniolă.
Nu mi se pare miorlait ci foarte cantat. Capac la toate, imi dau mereu impresia ca glumesc. Iar peruvianul sa taca, tocmai din poporul care miauna spaniola, culmea!
RăspundețiȘtergere"Femeile or fi independente, dar multe reuşesc să fie foarte feminine ("softish") şi neagresive."
RăspundețiȘtergereA, pentru tine femeie independenta= lipsita de feminitate+ agresiva??? Ced ca am si spus "in sensul bun al cuvantului" pentru a descuraja interpretarile extreme. :)))
Montreal e unul din "cele mai cosmopolite" orase din lume, am cunoscut asa(in sensul de petrecut ore intregi cu, mancat, beut, chefuit, invatat, lucrat...): argentinieni, arhitect peruan(vorbea spaniola normal, adica nu miorlaia, dupa urechea mea), student din chile(se pare ca astia au cel mai mare debit verbal dintre toti spaniolii), un columbian doctor in stiinte politice(asta era tare haios, era dezbracat pana la piele in toate aeroporturile lunii), o venezueleana ai caror parinti erau italieni(asta era frumoasa de pica si f. stilata), un mexican cantaret la chitara care a vrajit-o pe venezueleanca(habar nu am cum, ca el parea cam superficial, he he) si un alt cuplu din uruguai... fata era cam rea, da' nu cred ca avea legatura cu uruguaiul asta. :))
A... si multi brazilieni, dar e deja prea mult. :))
Recapituland cunostintele din Uruguay, iti dau dreptate. De ce or fi asa, asta e problema! Si ei au avut istorie zbuciumata.
ȘtergereNoi toti generalizam. Si DA: peruviencele vorbesc mieunat. Argentiniencele sunt contralto. Dixit!
RăspundețiȘtergereNo, acum că avem toţi diverse cunoştinţe sud-americane, să abordăm făţiş o problemă spinoasă pe care am dezbătut-o cu o prietenă: nu vi se pare că e o legendă chestia asta cu frumuseţea femeilor din partea aia de lume? (Exceptându-le pe cele special alese pentru concursurile de miss, desigur.)
RăspundețiȘtergereDesigur! O legenda confirmata de realitate! Si de de gustibus
RăspundețiȘtergereeu nu am fost ACOLO, la ei acasa si n-am vazut multe sud-americance ca sa am pretentia ca nu gresesc, dar cele pe care le-am vazut, nu m-au dat pe spate... in sensul ca nu mi s-au parut atat de stilate si rafinate ca frantuzoaicele, italiencele sau englezoaicele, de ex. sigur ca asta e parerea mea.
RăspundețiȘtergereCred că e esenţial să stabilim criteriile (am uitat unde ai scris, A., dar sunt întru totul de acord cu popoarele pe care le declari frumoase. Voiam să adaug Afghanistanul dar, până la urmă, tot perşi sunt şi cei care mi se par frumoşi acolo.) Aş adăuga o parte din senegalezi, camerunezi, etiopieni. Pentru că mă refer la proporţii, osatura feţei, faptul că nu tind să se îngraşe.
RăspundețiȘtergereApoi mai e ceva: frumuseţe sau exploatarea trăsăturilor frumoase şi îngrijire de sine? Strălucirea din interior care atenuează laturi care pot fi considerate urâte?
Slave frumoase în tinereţe care se ofilesc odată cu trecerea anilor?
Mă opresc înainte să mă reclame cine ştie unde un cititor prea politically correct.
Aah, da, perşii, cum de-am uitat! Exceptând maimuţa păroasă care le conduce acum ţara, cei mai mulţi au nişte fizionomii extraordinare - printre cele mai frumoase din lume. Şi cum să nu crezi, deci, că civilizaţia (veche şi constantă) modifică inclusiv fizionomia?
RăspundețiȘtergereNu mă pricep la africani, nu m-am căsătorit în Gabon, dar şi mie mi se pare că etiopienii sunt altfel, mai plăcuţi. Am văzut un cuplu într-un zbor Alitalia, arătau chiar ca nişte urmaşi de aristocraţi. Copiii unor fugiţi poate după căderea lui Haile Selassie, în statul care n-a reuşit să-i colonizeze militar, ci doar cultural?
Într-adevăr, sud-americancele sunt cam rudimentare, cam din topor. Se vede că nu oamenii fini au fost cei care au emigrat într-acolo de-a lungul secolelor, împinşi de sărăcie.
S-ar părea că avem gusturi comune! Deh, zodia!
Ah, deci nu în Gabon te căsătoriseşi, ai făcut bine că ai precizat lucrul acesta!
RăspundețiȘtergerePână la urmă crezi că amestecul face să se cearnă trăsăturile frumoase sau dimpotrivă izolarea? (vezi Japonia). În Chiapas, vorbind despre metisaje, am văzut oameni frumoşi (pe o fetiţă aş fi adormit-o cu gelul meu dezinfectant,că formol nu am la mine niciodată, aş fi pus-o în raniţă- că încăpea- şi aş fi luat-o acasă la mine, să-mi tot repete es que no he vendido nada, compraaaaaaaaame algo spus cu dinţii albi perfect aliniaţi în lumina soarelui de San Juan Chamula şi cu genele-i fluturându-se teatral). Nu s-a putut, plus că mi-ar fi sărit ăia în cergi de berbec negru în cap dacă s-ar fi prins cu ce răpiri mă ocup. Din Mexic, după ce m-am prins despre originea fizionomiilor, sunt frumoşi urmaşii triburilor din nord şi ai aztecilor, cu nas fin acvilin. Săracii olmeci:)
Monica, pentru a-ţi răspunde ar trebui să ştiu: tu consideri italienii amestecaţi sau izolaţi? Dar iranienii? Eu aş zice că mai toate fostele imperii care au cunoscut vreodată strălucirea au cunoscut, datorită ei, şi imigraţia şi deci amestecul. Şi cu atât mai mult acolo unde şi teritoriul este întins.
RăspundețiȘtergereCu mexicancele a fost cam aşa: la începutul călătoriei mi-au displăcut, la final întorceam capul după ele (tupeu de european!). Au ochii ăia nu-ştiu-cum, şi un fel pisicos de a ţi se băga pe sub piele... Păcat că multe-s cam butoiaşe.
La S.J. Chamula sau Zinacantan am văzut un nativ beee-ton, îmbrăcat tradiţional, cu sandale, zvelt, puternic, de-am zis că un dac tzotzil a coborât de pe columnă!
Italienii sunt amestecaţi de 2.000 de ani încoace (şi încep să se amestece iar:). de la vikingi (de ce creză că sunt atâţia ochi deschişi la culoare în sud?), la arabi, spanioli, albanezi şi ce or mai avea.
RăspundețiȘtergere