Şi, bine-nţeles, o obsesie de român marcat de viaţă: cât de curate sunt străzile, trotuarele, spaţiile verzi? Te întreb pentru că în poză văd, la rădăcina arborelui din planul al doilea, o grămăjoară de ceva.
Grămăjoara aceea e mică în comparaţie cu sacii negri care se adună seara pe borduri, în piaţete, pentru ca gunoierii să le ridice (am văzut şi cum anume le împrăştie, pardon, ridică) şi cei fără de adăpost să le desfacă şi să cotrobăie plini de speranţe prin ele. Aici suntem în cartier proletar, strada e curată. În cartierele snobile portarii lustruiesc mânerele uşilor şi freacă energic cu apă şi detergent trotuarele (sunt nişte dale de ciment) de la intrarea în clădiri în timp ce vântul poartă rămăşiţele zilei precedente peste străzi. Asta se datorează, fireşte, laturii italiene a oamenilor: case curate şi spaţiu public de batjocură.
Asta ma intreb si eu?
RăspundețiȘtergereNu uita că. oricât ar arăta ceasul, de două ori pe zi tot indică ora exactă!
RăspundețiȘtergereŞi, bine-nţeles, o obsesie de român marcat de viaţă: cât de curate sunt străzile, trotuarele, spaţiile verzi? Te întreb pentru că în poză văd, la rădăcina arborelui din planul al doilea, o grămăjoară de ceva.
RăspundețiȘtergereGrămăjoara aceea e mică în comparaţie cu sacii negri care se adună seara pe borduri, în piaţete, pentru ca gunoierii să le ridice (am văzut şi cum anume le împrăştie, pardon, ridică) şi cei fără de adăpost să le desfacă şi să cotrobăie plini de speranţe prin ele. Aici suntem în cartier proletar, strada e curată. În cartierele snobile portarii lustruiesc mânerele uşilor şi freacă energic cu apă şi detergent trotuarele (sunt nişte dale de ciment) de la intrarea în clădiri în timp ce vântul poartă rămăşiţele zilei precedente peste străzi. Asta se datorează, fireşte, laturii italiene a oamenilor: case curate şi spaţiu public de batjocură.
RăspundețiȘtergere