Bonjour à tous

Salutări cu valizele nedespachetate trântite în mijlocul casei, cât să știu că viața e grea și cineva va avea cândva de lucru.

Mă întorc din Bruxelles (unde soarele mi-a bătut, duminică, nemilos în cap) la o Romă cu ceriul gri și deloc milos cu persoane ca mine, meteosensibile și abonate la migrene.

Fotografii am mai încărcat pe Instagram (vezi un buton pe coloana din dreapta și nu te teme, nu trebuie să te înscrii, nu plătești nimic, nu câștig nici eu nimic)

Până mă învrednicesc să vă și scriu ceva am de raportat faptul că era să mor decapitată la metrou: în timp ce mă îndreptam vivace către o scară rulantă, că prea am mers mult pe jos, gâtul meu fin de lebădă a intrat în calea unui deget cu o unghie imensă care, și degetul, și unghia ascuțită, îi aparțineau unei doamne închadorate și agitate. Altfel de ce ar gesticula intens?

Ea: pardon. Eu, gândindu-mă la moarte și la ce naiba plăteam conform legilor karmice, pardon, iar acum cu eșarfă (care ascunde o vânătaie).